1
0
Laura Cătălina Dragomir
Paul Gabor este un scriitor de origine română ce locuiește de aproape 18 ani în Spania, sau Căpșunistan, cum singur spune despre el. A lucrat în presa gălățeană între 1995-2000 iar periplul în străinătate a început în mai 2000. A ținut legătura cu presa, publicând în „Academia Cațavencu” și „Viața Liberă” din Galați.
Din fericire, limba maternă nu poate avea ghinion. Asta pentru că spuși cu ea de la primul cuvânt gândit nu-i mai putem fi în contra niciodată. Singura definitivă și singura a cărei existență nu ține de ceea ce hotărâm să facem cu utilizarea ei de-a lungul vieții noastre.
Există ceea ce spunem din pasiune și există ceea ce comunicăm din comoditatea de-a fi înțeleși, există româna și toate câte vin după cea legitimă. Lui Paul Gabor, scriitor român rezident în Spania, incertitudinile nu-i fac bine așa că a ales ca libertatea de exprimare să însemne transformarea sa în vorbitor de spaniolă și catalană, lăsând rădăcina scrisului (în reconciliere) limbii materne. „Voința” lingvistică s-a transformat într-un proiect ambițios, blogul, și pentru ca lucrurile să meargă și mai bine, în ”Negustorul de pipe” , volumul în care găsim un Paul Gabor lucrând la ceea ce știe el cel mai bine să facă: cuvântul.
Frumusețea ” Negustorului de pipe” ține de faptul că nu e literatură doar cu numele. Descoperim că pentru autor limbajul e o joacă de-a invenția, sensurile niciodată nu stau sub apăsarea unei definiții definitive, reprezentarea lumii așa cum o știm e de nespus și îi face el construcție nouă. Cuvintele cu care scrie Paul Gabor cu toții le-am cunoscut de-a lungul vieții noastre de vorbitori de limbă română, doar că nouă ne-au spus și atât pe când el le împinge să iasă din neutralitatea sensului deja cunoscut, le obligă să se încarce de conotații noi.
Frazele se mișcă în favoarea scriitorului ceea ce ne face să credem că ruperea schemelor corecte, adaptarea cuvântului la om și nu invers, ignorarea voită a normelor lingvistice atunci când nu trăiesc bine cu felul în care viziunea ta asupra lumii se scrie, priesc. În fond, literatura trebuie să fie despre asta. Despre ce n-a mai fost niciodată spus. Despre cât de posesiv poți fi cu niște cuvinte lăsate să fie ale tuturor. Despre insurecții gramaticale. Paul Gabor și ”Negustorul” sunt un tată și-un fiu care nu degeaba au același nume. Seamănă!
