Laura Cătălina Dragomir
Poezia, ca orice lume a ideilor, poate fi uzurpată, și timpurile moderne, ale rețelelor sociale( cum le numim), oferă și o putere adecvată și circumstanțe fără risc celor care își propun să o manipuleze.
Așa cum repetăm la fiecare Zi Internațională a Ceva, întrebările sunt: de ce poezie, de ce pe această dată și, mai ales, de ce numai într-o anumită dată?
Poate tocmai pentru că ne vine bine să ne identificăm ca poeți, ne sunt utile atât diferențierile cât și apropierea. Poate pentru că, să recunoști și să fii recunoscut, sunt singurele podoabe care ni se potrivesc.
Ziua Internațională a Poeziei e rezumatul intențiilor noastre ca oameni care scriu.
„Ne ocupăm cu scrisul” cred că este cea mai sinceră formulă de solidaritate și protecție de colectiv.
E o formulă în care simt că rentabilul nu are loc de speculații și că poetul merge în căutarea excelenței fără nimic denunțabil la el.
Poezia te ascute pentru realitate. Ajungi să îți dai seama chiar înainte de-a se întâmpla lucruri.
Asta îți oferă avantajul să fii în spatele tuturor războaielor, luând armele și unora și altora.
Să vă ajungă poezia, „impunătoare, complicată, revoluționară”!
Vă citesc, vă iubesc, vă admir!