1
0
Laura Cătălina Dragomir
După incursiune vine instaurarea. Succesul nu cunoaște o mobilizare docilă, obiectivul fiecăruia fiind să găsească o formă permanentă de-a se diferenția de cei care fac același tip de activitate profesională ca el.
Caracterizează-te, ca să ne permiți viziune de ansamblu! Reflexivă, irevențioasa?
Cu ce calități îți descalifici concurența?
Bianca Kovacs: Cred că sunt invențioasă și diferită dar cea mai bună calitate pe care o am, e că sunt foarte harnică, lucrez foarte mult ca să pregătesc un rol și lucrez foarte mult la materialul de stand-up pe care-l am.
Spunem că funcția determinantă a umorului e una consolidată în România. Că un personaj ca Bulă e o definiție solidă a unui popor interesat să râdă. Că românii nu lasă nimic și pe nimeni fără să-i atașeze o glumă. De ce am însă impresia că ne interesează să fie mereu „cel care face bancu”l„ și nu „cel pe seama cui” se lasă cu râsete?
Bianca Kovacs: Cred că depinde de public. Am show-uri prin toată Spania și cred că depinde mult de oameni, de regiune. Eu râd de orice și pe seama oricui.
E greu să asimilezi că nu poți râde de alții până nu înveți, separat, să râzi de tine?
Le iei armele din față celorlalți când ții la bășcălia proprie?
Bianca Kovacs: E o strategie, dacă râzi mai întâi de tine, lumea e mai relaxată, nu se simte atacată. Oricum cred că e important ca și comediant să știi să râzi mai întâi de tine.
Autoironia vine având în față niște achiziții culturale. Când a început să-ți placă să treci granițe de interior, să poți vorbi despre tine, în sinea ta sau cu ceilalți, cu umor?
Bianca Kovacs: De când eram mică, mereu am fost așa. Transformam problemele în glume. De aceea am început să fac stand-up, eram obișnuită.
De la ce te-a apărat umorul? Să spun salvat ar fi un termen cu audiență dar poate exagerat.
Bianca Kovacs: De la necazuri, în general.
Există o industrie, deja stand-upul a dus, prin audiență și câștiguri, la apariția uneia.
Cine se ia după cine, indústria după ce face societatea sau aceasta după mode care se nasc pornind de la ceea ce transformați voi în mediu de cultură? Unde se plasează responsabilitatea și respectul, în contextul dat?
Bianca Kovacs: Industria s-a luat după societate. Dacă publicul consumă stand-up, industria e interesată să îți dea mai multă vizibilitate. Desigur, și rețelele de socializare ajută mult.
Sociologii creditează umorul situațional cu o funcție de oglindă. Tu ce Românie, ce Spaniei cu români aduci în fața publicului? Cum e Spania stand uperului Bianca Kovacs?
Bianca Kovacs: Umorul meu e ironic, sarcastic și picant. Mi-e egal dacă este despre români, spanioli sau chinezi, spun ce am de spus, fac glume despre toate și despre toți.
În fiecare țară sunt lucruri bune și rele, aia încerc să explic cu stilul meu.
Se vorbește despre o responsabilitate a creatorului de conținut, mai încolo de efortul personal de-a scoate un produs cu clenci.
Te-ai gândit vreodată că felul în care ești acută cu anumite aspecte ale vieții se poate transforma într-un rol permanent, care să nu se încheie după ce ultimul spectator a terminat cu râsul? Că făcându-ți bine treabă poți iniția sau contribui la dinamizarea în timp a unor schimbări în societate?
Bianca Kovacs: Desigur, cred că se și întâmplă chestia asta după show-ul meu.
Vizibilitatea, acceptarea, respectul sunt pași spre normalizarea multor realități. Ajuți, te interesează oamenii, chiar și cei diferiți de cum ești tu?
Bianca Kovacs: Da, ajut și am ajutat și înainte să lucrez ca actriță. Fac evenimente de caritate și colaborez la un centru social. Fac ce pot și când pot, bineînțeles că nu pot ajuta pe toată lumea, nu sunt Dumnezeu.
O s-o fac la joc de cuvinte. Cum e să fie luat în serios un comic? Cine a făcut-o întâi pentru tine?
Bianca Kovacs: E important să fii luat în serios, mai sunt și oameni care cred că noi glumim 24 din 24. Eu am noroc, comedia mea e destul de serioasă și bazată pe realitate.
Când ai simțit că ți se oferă credibilitate în profesie, că ești mai mult decât „aia care spune glume” a grupului de amici?
Bianca Kovacs: Cam de la începutul carierei.
Știu femeile să conducă? Iaca, încă una! Știu să facă stand-up? Are comedia, ca manifestare artistică, un sex privilegiat?
Venim cu o istorie în spate, una în care practicarea comediei discrimina, evident.
Ți s-a întâmplat să ți se pună pe minus calitățile, fiind femeie, înainte să te cunoască cineva?
Bianca Kovacs: Se poate dar nu mi-am dat seama, le e frică de mine ::))
Important e ca să demonstrezi ce poți atunci când ești pe scenă.
Stand-upul l stârnește, de destule ori, hate cui îl face. Cum explici că a critica nu înseamnă să judeci?
Bianca Kovacs: Continuând să fac ceea ce fac. Nu pretind să mă placă și să mă înțeleagă toată lumea.
Ai devenit cunoscută, ești cunoscută acum
Cum ți s-a întors viața? Cât e povară, cât recompensă, celebritatea? Îți lași timp să te intereseze percepția celorlalți despre tine?
Bianca Kovacs: Este multă recompensă, eram pregătită, de mică îi spuneam mamei mele că vreau să fiu artista poporului. Mă interesează percepția publicului meu fidel care plătește ca să mă vadă la teatru, nu oamenilor care comentează în fața unui ecran.
Ai luat în considerare vreodată faptul că exemplul ajută? Că poate ai nivelat unde erau bolovani, că lumea din spate se uită, fie și puțin, cu un mulțumesc înspre tine( sau că va veni și acel timp)?
Bianca Kovacs: Da, îmi scrie multă lume și îmi spune că videourile pe care le fac, îi ajută. Mă bucur.
Cât de bine trebuie sa te cunoști pentru a fi suficient cât să poți improviza pe scenă?
Bianca Kovacs: Trebuie să ai multă experiență ca să ai curajul să improvizezi și să depinzi de public și oricum eu prefer să am textul pregătit, improvizatul doar când se întâmplă ceva interesant în sală.
Cum a fost primul spectacol doar al tău, să treci de la stand-upul „de echipă” la unipersona?
Bianca Kovacs: Emoționant, mai multe emoții dar plin de satisfacție.
Iei oameni să lucreze la show-urile tale?
E imposibil să nu-ți placă, e pe adrenalină imprevizibilul adus de genul ăsta de colaborare.
Bianca Kovacs: Da, când pot duc colege și colegi!
