1
0
Laura Cătălina Dragomir
Vremurile sunt marcate de oamenii ce le modelează și acest lucru se reflectă și în limbaj. În era Trump, vocabularul s-a îmbogățit cu termeni neașteptați. În timpul dezbaterii prezidențiale, unul din subiecte a fost războiul cibernetic. De aici, președintele a început să lanseze un torent de idei abia conectate despre cibernetică. Mai târziu, remarca în mod criptic că „noi am făcut internetul” și ISIS „ne bate la propriul joc”. În cele din urmă, a încheiat cu aceste cuvinte: „Am un fiu. Are 10 ani. Are computere. E atât de bun cu aceste computere, este uimitor. Aspectul de securitate cibernetică este foarte, foarte dificil. Dar voi spune că nu facem treaba cum ar trebui să o facem.”
Când s-a presupus că Rusia a piratat Comitetul National Democrat, Trump a declarat că democrații s-au piratat ei înșiși. Cyber, în engleză, a devenit un cuvânt cu conotații neașteptate, sursa a sute de meme.
Așadar, părea suprarealist faptul că președintele unei țări atât de importante, în mijlocul erei tehnologice, era atât de departe de orice noțiune de tehnologie a informației, amestecând securitatea națională cu isprăvile cu computere ale fiului său de 10 ani. Yuval Harari spunea că „Tehnologia ne obligă să facem o căutare spirituală a ființei umane”. Poate ne putem gândi la mii de motive care ne împing la o astfel de căutare, dar nu la tehnologie.
În volumul Sapiens, Harari zicea: „tehnologia va permite să se pirateze ființe umane.” Încerc să nu mă gândesc cum ar rezolva un președinte un atac cibernetic dintr-o țară străină, de data aceasta, îndreptat nu împotriva sistemului informatic al unui partid, ci împotriva politicienilor înșiși sau chiar a președintelui.
La mai puțin de șase săptămâni după ce a acuzat CND de auto-hacking, retorica lui Trump a virat în direcția opusă: a cerut în mod activ Rusiei să o pirateze pe Hillary Clinton și să-i dezvăluie e-mailurile. „Rusia, dacă asculți, sper că poți găsi cele 30.000 de e-mailuri lipsă”, a spus Trump. Ce timpuri, acelea!
Nu voi trece în revistă toate acuzațiile internaționale împotriva spionajului cibernetic rusesc. Hackerii ruși au devenit o forță operațională în conflictul dintre Rusia și Ucraina. În urmă cu cinci ani, aruncau Ucraina într-o întrerupere completă a curentului electric din cauza unui tip de atac care nu se mai întâmplase până atunci.
Acum, Echipa de Răspuns la Urgențe Informatice a Ucrainei și firma de securitate cibernetică ESET au descoperit că grupul de hackeri Sandworm, cunoscut acum sub numele de Unitatea 74455 a GRU-ului rus, a încercat să provoace o pana totală de curent. ESET și CERT-UA susțin că malware-ul a fost instalat pe sistemele unei companii regionale de energie. CERT-UA spune că atacul a fost detectat în curs și a fost oprit înainte ca orice întrerupere reală a curentului să poată fi declanșată.
Încerc să detectez mediul care ne va forța să căutăm spiritualitatea. Ar veni pe fondul unei întreruperi de curent? Occidentul se teme de posibilitatea unui atac cibernetic rusesc. Nu ar fi primul. În urmă cu o lună, armata franceză a anunțat că a aflat despre derularea unuia având ca țintă rețelele de sateliți care deservesc Europa, sabotaj care a afectat „zeci de mii de terminale de uz civil”. Rușii? Cumva evident. Care este reacția Occidentului? Macronează de zor. Dacă nu înțelegeți cuvântul, este ucrainean, nou, derivat din numele președintelui Emmanuel Macron; a macrona înseamnă ”a se arăta foarte îngrijorat de o situație, dar a nu face nimic”. Sper ca asta să nu fie la fel de periculos ca un președinte ce avea ca referință în cibernetică pe fiul lui de 10 ani.
