Traduceri: Ofelia Prodan – Poeme din „Rezonanța începe când oscilăm pe aceeași frecvență”

1 0
Read Time:5 Minute, 40 Second

Traducere Laura Cătălina Dragomir

Poemas de La resonancia comienza cuando oscilamos en la misma frecuencia

 

o relație toxică, un du-te vino de impulsuri nervoase,

explozia de imagini în culori bizare,
să începem cu punctul culminant, să terminăm,
să începem un stand-up comedy,
prefer un horror monden, omul bun la toate,
omul care îndură zâmbind orice lovitură în plex,
surâsul imortal al fetei de la pagina 5,
colega de serviciu ucisă în cadă,
tranșată cu un cuțit de bucătărie, un sân prăjit/mâncat,
domnule judecător, nu avea niciun gust,
era zgârci, cerem anularea zborurilor către Sardegna,
izolarea insolentă, dezolantă,
cine e absent(?), cine poate să fugă acum(!),
să nu privească înapoi peste umăr cu teamă,
să nu privească deloc, sarzii tăiau o mână celor care furau,
între timp s-au mai îmblânzit,
ieri un sard a pus o bombă sub mașina unui funcționar,
cred în Sardegna așa cum cred în prietenul meu imaginar,
cel mai bine e să stai înăuntrul tău, să stai așa într-o letargie plăcută,
eu la mansardă, eu la subsol, eu pe blocul turn din Sassari

cineva mă analizează ca pe o bacterie la microscop,
dar eu sunt animalul mic și sălbatic care își înfige colții în gol,
dacă aș putea i-aș înfige chiar în gâtul meu
aseptic și atipic, o mână sigură de neurochirurg, creierul meu
plesnește de sănătate și endorfine,
o să plâng de bucurie când o să fiu criogenată, ce tare,
ce tare, până și lacrimile mele vor fi criogenate,
păstrate în eprubetă pentru generațiile următoare de umanoizi placizi.

 

una relación tóxica, un ir y venir de impulsos nerviosos,

la explosión de imágenes en colores extraños,
empecemos con el clímax, acabemos,
empecemos con la comedia stand-up,
prefiero un horror mundano, el hombre bueno para todo,,
el hombre que soporta sonriente cualquier golpe en el plexo,
la sonrisa inmortal de la chica de la página cinco,
la compañera de trabajo asesinada en la bañera,
abierta en canal con un cuchillo de cocina, un seno frito/comido,
su señoría, no sabía a nada,
era cartilaginoso, exigimos la cancelación de los vuelos a Cerdeña,
el aislamiento insolente, aislamiento,
quién está ausente(?), quién puede huir ahora(!),
que no mire hacia atrás por encima del hombro con miedo,
que no mire en absoluto, los sardos cortan la mano a los que roban,
mientras tanto se han ablandado,
ayer un sardo puso una bomba bajo el coche de un empleado,
creo en Cerdeña como creo en mi amigo imaginario,
es mejor quedarse dentro de uno mismo, quedarse en un agradable letargo,
yo en el ático, yo en el sótano, yo en el bloque de torres de Sassari

alguien me analiza como a una bacteria bajo un microscopio,
pero yo soy el pequeño animal salvaje que hunde sus colmillos en el vacío,
si pudiera metérmelos en mi misma garganta
aséptico y atípico, mano segura de neurocirujano, mi cerebro
rebosa salud y endorfinas,
lloraré de alegría cuando me congelen criogénicamente, qué guay,
qué guay, incluso mis lágrimas serán criogénicamente congeladas,
conservadas en un tubo de ensayo para futuras generaciones de plácidos humanoides.

______________________________

Psihologul are o pisică dar și pisica e psiholog

mă privește calm cu ochii întredeschiși,
Sagrada Familia încă e în construcție, dar îmi place,
cum îmi plac și Valencia și Granada,
cu o zi înainte să ajung la Granada plouase cu noroi,
ce liniște e în întuneric, o ploaie de meteoriți,
dacă aș fi fost pictoriță aș fi pictat numai peisaje mediteraneene,
ieri am ratat o călătorie la castelul din Bosa,
eu ratez și când dorm, visele mele nu au niciun sens,
vreau să plec, nu știu unde, dar vreau să plec,
să las trecutul în urmă, un bagaj mental imens indezirabil,
azi va ploua, dar nu sunt sigură,
cei de la meteo greșesc în proporție de 50%,
am flash-uri cu o colegă de liceu,
proba o pereche de blugi, mă întreba cum îi vin,
în fața mea este o oglindă mare și lată,
totul este alb, curat, miroase doar a somn și trândăveală,
dacă aș fi fost arhitect poate aș fi inventat un nou stil,
e doar o presupunere, nu sunt un mic Gaudi,
dacă plouă azi am să intru iar în vis, nimeni nu se atinge de visele mele!

 

el psicólogo tiene un gato, pero el gato también es psicólogo

me mira tranquilamente con los ojos entrecerrados,
La Sagrada Familia aún está en construcción, pero me gusta,
como me gustan también Valencia y Granada,
el día antes de llegar a Granada llovía barro,
qué silencio en la oscuridad, una lluvia de meteoritos,
si fuera pintora, solamente pintaría paisajes mediterráneos,
ayer me perdí una excursión al castillo de Bosa,
yo pierdo hasta cuando duermo, mis sueños no tienen sentido,
quiero irme, no sé a dónde, pero quiero irme,
dejar atrás el pasado, un enorme equipaje mental indeseable,
hoy lloverá, pero no estoy segura,
los meteorólogos se equivocan al 50%,
me vienen imagines intermitentes de una compañera de instituto,
probándose unos vaqueros, preguntándome cómo le quedan,
delante de mí hay un espejo grande y ancho,
todo es blanco, limpio, no huele a nada más que a sueño y pereza,
si fuera arquitecto, tal vez inventaría un nuevo estilo,
es sólo una suposición, no soy un pequeño Gaudí,
si llueve hoy volveré a soñar, ¡nadie toca mis sueños!

______________________________

existența are ceva înduioșător

ține-o în brațe, leagăn-o, sucește-i mințile gâtul,
comic – aș putea spune,
un comic macabru, să o lăsăm
să se autodesfășoare în splendoarea ei
precum un mușuroi de furnici,
un superorganism, o entitate unificată,
lucrăm la întreținerea dispozitivului,
developăm color, alb-negru,
privește negativul în lumină ca pe o radiografie,
fiecare are un rol prestabilit,
uneori se întâmplă un accident
la locul de muncă sau în drum spre,
imediat este găsit înlocuitorul,
coboară din tren la stațiile principale,
ia-ți un suc, o cafea la dozator, covrigei cu susan,
până la Budapesta sunt peste 10 ore,
e iarnă pe câmpiile maghiare,
se pot vedea căprioare,
parcă le simți botul umed cum adulmecă
silențios primejdia.

 

hay algo conmovedor en la existencia

estrecharla entre tus brazos, acunarla, sácala de quicios,
cómico – podría decir,
un cómico macabro, vamos a dejarla
dejarla autodesplegarse en su propio esplendor
como un hormiguero,
un superorganismo, una entidad unificada,
trabajamos para mantener el dispositivo,
revelamos en color, en blanco y negro,
mirad el negativo en la luz como si fuera una radiografía,
cada uno tiene un papel predeterminado,
a veces ocurre un accidente
en el trabajo o de camino al trabajo,
e inmediatamente se encuentra un sustituto,
baja del tren en las estaciones principales,
toma un refresco, café de la máquina expendedora, bagels de sésamo,
son más de 10 horas hasta Budapest,
es invierno en las llanuras húngaras,
se pueden ver ciervos,
es como sentir sus húmedos hocicos olfateando
silenciosamente el peligro.

Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
100 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

2 thoughts on “Traduceri: Ofelia Prodan – Poeme din „Rezonanța începe când oscilăm pe aceeași frecvență”

  1. seran congeladas criogenicamente,
    guardadas en un tubo de ensayo para las generaciones futuras de humanoides placenteros.

    Acest poem este absolut superb! Cuvintele tale creeaza o poveste captivanta, pe care o poti auzi si simti in realitate. Tocmai ai subliniat sentimentul de debusolare si nevoia de a te regasi prin foarte frumoase metafore si eufemisme. Felicitari pentru eliberarea creativitatii tale talentate!

  2. Acest articol a fost un adevarat calator in lumea cuvintelor! A iti iesi din starea ta obisnuita si a permite sentimentelor sa-ti umple gandurile este un lucru impresionant. Acest material m-a impresionat cu adevarat prin descrierile sale detaliate, invatandu-ma sa vad calatoriile si modul in care poti sa te conectezi la care si la interiorul tau. Iti multumesc pentru aceasra placere si ora distractiva!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *