0
0
Traducere în spaniolă de Laura Cătălina Dragomir
Atrezzo
(Kellékek)
En mi habitación de 2×4 hecha de puentes robados
he reunido trastos: platos centenarios
jarras cardass cazuelas antiguas pintadas y
talladas ruecas relojes tinteros morteros
cencerros pinchos se alineaban en mi colección
y por supuesto mis libros preferidos
que en cada mudanza con cuidado
he (recogido) envuelto
en mi lógica desordenada cuidadosamente elaborada.
no soporté intromisión alguna
envié a la chica que con esmero
y buena fe ordenó la vivienda
luego en la trampa adormecedora del silencio
siempre esperé algo que nunca
supe nombrar simplemente me dejé
flotar en sus olas
susurros de concha intuición
Recuzite
(Kellékek)
În camera mea de 2×4 din poduri furate
bulendre am adunat: străchini centenare
căni daraci oale străbune vopsite şi
cioplite caiere ceasuri călimări mojare
tălăngi frigărui se-nşirau în colecţia-mi
şi desigur preferatele-mi cărţi pe care
la fiecare mutare grijuliu
le-am (strâns) împachetat
în dezordinea-mi logic elaborată
n-am răbdat amestec străin
am trimis fata care cu sârguinţă
şi bună-credinţă a rânduit locuinţa
apoi în amorţitoarea capcană a liniştii
am aşteptat mereu ceva ce a numi
niciodată n-am ştiut am fluturat doar
pe valurile-i
a scoicii şoapte intuiţie
**
Naturaleza muerta
(Csendélet)
Los olores
la filtrada luz por la cortina
la desnudez de la tentación divina
de la cerradura caída la llave
el jadeo del tic-tac del tiempo
tazas de café vasos colillas
la huella de la cabeza en la almohada,
la sábana: sonrisa burlona de una vieja
y quien está
en el borde de la cama
no eres tú –
Natură moartă
(Csendélet)
Mirosurile
strecurată lumină prin perdea
goliciunea ispitei dumnezeiesti
din încuietoare căzută cheie
ticăitul gîfîit al orei
ceşti de cafea pahare mucuri
stampa capului pe pernă
cearşaful: rânjit de babă
şi cea care stă
pe-a patului margine
nu eşti tu –
***
De profundis
grito desde las profundidades señor
mira mis heridas, escucha mi voz
la forma de mis movimientos es la caída ¿Qué será
si toco la profundidad del abismo?
la certeza del caído es la caída:
mientras aún pueda lamer el polvo
No es posible tropezar
con la desdicha no se puede golpear al desdichado
no se le puede pedir a quien no tiene nada –
espolvorea consuelo sobre mi alma que vela
en las horas de vigilia antes del amanecer,
con una caída bajo el alba
con heridas ardientes sobre el vacío –
De profundis
strig din străfunduri, doamne
priveşte-mi rănile, ascultă-mi glasul
forma mişcări-mi e prăbuşirea. Ce va fi,
dac-al prăpastiei adânc îl ating?
certitudinea celui căzut e căderea:
atât cât încă ţărâna mai poate linge
Nu-i cu putinţ-a se-mpiedica
cu nefericire nefericitul nu-l poţi lovi
de la neavut nu cere ceea ce n-are –
alinare presară pe sufletu-mi ce de veghe stă
în ceasurile de veghe, dinaintea răsăritului,
cu o cădere sub zori
cu-arzânde răni deasupra nimicului –
***
El poeta ha muerto
(A költő meghalt)
El círculo infernal de la superstición
Devoradora de sí misma teoría
El poeta murió mucho antes
De su muerte
El acreditado final codificó
Cada palabra suya
Solo los corazones profanados
Recibieron el mensaje
Erigiendo una estatua
A la infeliz felicidad
A murit poetul
(A költő meghalt)
Cercul drăcesc al superstiţiei
Înfulecătoare de sine teorie
Poetul a murit cu mult
Înainte de moartea-i
Creditatul sfârşit i-a codat
Fiece cuvânt
Doar inimile pângărite
Au receptat mesajul
Ridicând statuie
Nefericitei fericiri
***
El árbol canta
(Énekel a fa)
los pajaros tragaron la voz,
pero de sus gargantas salieron en remolinos:
canciones, palabras, formas cayeron
sobre el follaje
“los árboles cantan” – gruñó el poeta
las arrugas se profundizaron bajo la luz del monitor
no la ve por lo tanto no lo sabe
esta es ya una señal del tiempo –
continúa golpeando el teclado
guardando todo en algún lugar
tal vez algún día alguien lo abrirá
los árboles siguen cantando
pero esto no significa nada
Cântă copacul
(Énekel a fa)
păsările au înghiţit glasul,
dar din guşă au ieşit în bulboane:
cântece, cuvinte, forme au căzut
pe frunziş.
„copacii cântă” – a mormăit poetul
ridurile i-a adâncit a monitorului lumină
n-o vede deci nu ştie:
ăsta –i deja-al vremii semn –
continuu tastatura loveşte
salvează undeva totul:
poate cândva cineva-l va deschide…
copacii-n continuare cântă
dar nu-nseamnă nimic
