1
0
Laura Cătălina Dragomir
SÚBITA CERCANÍA
La mirada y el silencio,
presencia de un sueño,
enlazan hoy mi cintura
con su tacto turbador
en una vuelta de cercanía y deseo,
de poder sobre la tierra,
la luz del mundo,
como si no fuese aquello que vi,
como si la vida se concentrase
en un punto único,
tu súbita cercanía.
apropiere bruscă
Privirea și tăcerea,
prezența unui vis,
astăzi îmi încinge mijlocul
cu atingerea sa tulburătoare.
într-o cotitură de apropiere și dorință,
de putere pe pământ,
lumina lumii,
ca și cum nu ar fi ceea ce am văzut,
ca și cum viața ar fi fost concentrată
într-un singur punct,
apropierea sa bruscă
*
TATUAJE
Cuando sólo resta un día
entre nosotros y hoy
te desafío en duelo.
Tatuaré sobre tu cuerpo
cada minuto de ausencia.
uente de inmanencia,
cuando la vida es amor
y es perfecta, laceras mis entrañas.
Necesito hablar contigo
y negociar mi rendición.
Si no forjara mi corazón
al redoble de tu avance
no creería en la Historia.
Pero sucede
tatuaj
Când a mai rămas doar o zi
între noi și ziua de azi
te provoc la duel.
Voi tatua pe corpul tău
fiecare minut de absență.
Izvor al imanenței,
când viața este iubire
și e perfectă, îmi vei sfâșia măruntaiele.
Am nevoie să vorbesc cu tine
și să-mi negociez capitularea.
Dacă nu mi-aș fi făurit inima
după bătaia avansului tău
n-aș mai crede în Istorie.
și totuși se întâmplă
*
TE CONVOCO
Te convoco a noche y vida
en vaivén a nuestro ritmo,
a un decir de palabras, paseos y nombres,
decir y no decir
porque a veces no es nombrarlo
sólo es un roce
un percibir
un cruce de miradas
y pasan los días y los siento
todos en todos sus momentos,
cada instante y cómo
te anticipo y te sueño
antes y después de que vengas,
cómo me entras tan adentro,
cómo en la sorpresa y hasta dónde
cada asombro es descubrimiento estremecido.
No quiero literatura ahora, o versos
que vengan a enturbiarnos:
mi turbación es más real y más misterio,
mi noche se enreda en tu yo mío
que presiento y se insinúa
en mi por venir.
te convoc
Te convoc la noapte și la viață
în acel du-te-vino în ritmul nostru,
la o rostire de cuvinte, plimbări și nume,
să spui și să nu spui
pentru că uneori nu e vorba de a numi
e doar o atingere
o percepție
o încrucișare de priviri
și zilele trec și le simt
toate în toate momentele lor,
fiecare clipă și cum
te anticipez și te visez
înainte și după ce ai venit,
cum intri în mine atât de adânc înăuntru,
cât de surprinzător și până unde
fiecare uimire este o descoperire cutremurătoare.
Nu vreau literatură acum, nici versuri,
care să vină să ne tulbure:
neliniștea mea e mai reală și mai misterioasă,
noaptea mea e încurcată în minele tău
pe care îl presimt și se insinuează
în timpul meu ce va să vină.
*
TE ESCONDERÉ EN MI CAMA
Te esconderé en mi cama.
Sabré hacerte cabaña
de retama que todo lo guarece,
treparé contigo al monte
donde nos cobije el olor a jara.
Sabré esconderte muy bien,
cuando vengas.
Levantaré despacio la sábana
y en silencio,
te deslizarás debajo.
En mi escondite blanco
se tiende sobre nosotros,
tan callando,
nuestro sueño.
Nadie se dará cuenta
te voi ascunde în patul meu
Te voi ascunde în patul meu.
Voi ști să-ți fac o colibă
din ramuri care să adăpostească totul,
mă voi cățăra pe munte cu tine
unde mirosul de stânjenel ne va adăposti.
Voi ști să te ascund foarte bine.
când vei veni.
Voi ridica încet cearșaful
și în tăcere
te vei strecura dedesubt.
În ascunzătoarea mea albă
se așterne deasupra noastră,
atât de liniștit,
visul nostru.
Nimeni nu va observa
*
VIAJAR
Viajar ere
s tú
nasta los confines.
Tu cuerpo,
las etapas.
Sólo tú,
soy forastera
de los otros.
travel
Călătoria ești tu
până la capătul pământului.
Corpul tău,
etapele.
Doar tu,
Eu sunt străină
de ceilalți
