1
0
RODOLFO HÄSLER:
Născut în Santiago de Cuba-Cuba, 1958. Poet și traducător. Locuiește în Barcelona (Spania) de la vârsta de zece ani. A studiat Litere la Universitatea din Lausanne (Elveția). A fost distins cu Premiul Aula de Poesía din Barcelona, cu bursa Fundației Oscar Cintas din New York și cu cel de-al 12-lea Premiu Internațional de Poezie Claudio Rodríguez. A publicat, în poezie, Poemas de Arena (1982), Tratado de Licantropía (1988), Elleife (1993 și 2018), De la belleza del puro pensamiento (1997), Poemas de la rue de Zurich (2000), Paisaje, tiempo azul (2001), Cabeza de ébano (2007 și 2014), Diario de la urraca (2013) și Lengua de lobo (2019); placheta Mariposa y caballo (2002) și Cierta luz (2010), precum și Antología poética (2005) și Antología de Tenerife (2007). A tradus opera poetica integrală a lui Novalis, proza scurtă a lui Franz Kafka și o selecție din Antologia Secretă a lui Frankétienne. Este antologatorul cărții El festín de la flama, a poetei boliviene Blanca Wiethüchter.
PLAYA DEL SOMORROSTRO
Le complace adentrarse en el mar,
lo hace desde niño,
deja un surco
buscando la luz
de la profundidad,
descubre una medusa y duele,
ortiga de mar, estrella sigilosa
en el vuelco de la ola,
cómo avanzar sobre la superficie
y tocar un punto remoto,
no hay intercambio,
desde la orilla la voz
no es de mujer ni es de hombre,
una lengua cantarina
modula la expresión,
bucea, sigue avanzando
echándole un pulso a la corriente,
evita el ahogo,
la voz expande su poder,
es una excusa, una distorsión
que crecerá con los años,
al bajar la luz
hacia el fondo abisal
descubre otra playa,
la arena impoluta,
el reloj detenido
es el dedo acusador,
un jirón de pureza
acelera en el flanco.
PLAJA SOMORROSTRO
Îi place să se adâncească în mare,
o face de când era copil
lasă o brazdă
căutând lumina
din adâncuri,
descoperă o meduză și îl doare,
urzică de mare, stea ascunsă
în răsturnarea valului,
cum să avansezi pe suprafață
și să atingi un punct îndepărtat
nu există niciun schimb,
de la mal vocea
nu este nici de femeie, nici de bărbat,
o limbă cântată
modulează expresia,
se scufundă, înaintează
înfruntă curentul,
evită înecul,
vocea își extinde puterea,
este o scuză, o distorsiune
care va crește odată cu anii,
când lumina va cădea
spre adâncurile abisale
descoperă o altă plajă,
nisipul neatins
ceasul oprit
este degetul acuzator,
o fărâmă de puritate
accelerează pe flanc.
*
PHOENICIA
Al golpear el portón
me indican por dónde pasar,
ganada la oscuridad
salgo al jardín de Hamza,
los ojos se abren despacio
y la luz me sitúa entre cipreses.
Junto al pozo jugamos
con el fino punzón del azar
y no dejo de asustarme,
su filo marca el centro de mi pecho.
El perfume del perejil sube intenso
desde el plato,
pero no he venido
a contemplar una naturaleza muerta
y acepto el riesgo.
Apenas toco el fatoush,
me pierde la aspereza incomprensible
del idioma
cuando descubro la subida al dormitorio.
Entrar al jardín de Hamza
es desnudar el corazón
mientras los adoquines
silencian lo que dejo a mi paso.
No busco nada más,
permanezco en el huerto
mientras la vida
gira en un espiral cítrico,
sin remedio.
El tiempo se enreda en la habitación
tomando el control de las horas
en una sarta de puntos suspensivos.
PHOENICIA
Când bat la poartă
îmi spun pe unde să o iau
învins întunericul
ies în grădina lui Hamza,
ochii mi se deschid încet
și lumina mă așază printre chiparoși.
Pe lângă fântână ne jucăm
cu delicata daltă a sorții
și mă tot sperii,
vârful ei țintește spre centrul pieptului meu.
Parfumul de pătrunjel se ridică intens
din farfurie,
dar eu nu am venit
să contemplu o natură moartă
și îmi asum riscul.
Abia ating porția de fatoush,
mă pierde asprimea de neînțeles
a limbii
când descopăr urcarea spre dormitor.
Să intru în grădina lui Hamza
e să-ți dezvelești inima
în timp ce lespezile
amuțesc ceea ce las în urma mea.
Nu caut nimic altceva,
rămân în livadă
în timp ce viața
se învârte într-o spirală de citrice,
fără remediu.
Timpul se încurcă în cameră
preluând controlul orelor
într-un șir de puncte suspensive.
*
HELL´S KITCHEN
Calvert Casey
Unas calles más arribay alcanza el punto indicado,
algunos escritores estuvieron allí,
varios de ellos cubanos,
sin desearlo jugaron
a la ruleta del destino
que castiga a los raros,
malvivir,
perder
entre la mugre y la pestilencia,
you are a loser.
Se despiertan las ratas
que luego todos reverencian,
hay un suelo de hormigón,
un refugio,
la condición extrema
se disuelve en el jugo
de la gran manzana,
un jugo verde
para seguir escribiendo
sin saber para qué,
tanta indecencia
y ese suelo duro tan resbaladizo.
Escribe para domar la ansiedad,
pasajero de un viaje
por el borde de un vaso,
tanto nudo por desenredar
y tanta lluvia racheada
ponen el precio,
detrás del cristal
la estancia es minúscula
y los libros se acumulan,
pide escapar,
por el suelo,
se va.
HELL’S KITCHEN
Calvert Casey
Câteva străzi mai sus
se ajunge la locul indicat,
unii scriitori au fost acolo,
unii dintre ei cubanezi,
fără să vrea au jucat
la ruleta destinului
care îi pedepsește pe cei ciudați,
să trăiască prost,
să piardă
în mijlocul mizeriei și al ciumei,
ești un ratat.
Șobolanii se trezesc
care apoi sunt venerate după de toți,
există o podea de beton,
un adăpost,
condiția extremă
se dizolvă în suc
din Big Apple,
un suc verde
ca să continui să scrii
fără să știi pentru ce,
atât de multă indecență
și podeaua atât de alunecoasă.
Scrie pentru a supune anxietatea,
pasager al unei călătorii
pe buza unui pahar,
atât de multe noduri de descâlcit
și atât de multe rafale de ploaie
stabilesc prețul,
în spatele geamului
camera este mică
și cărțile se adună,
imploră să scape,
pe podea,
pleacă.
*
UNA LIBRERÍA EN VILLA CRESPO
para Leandro Asoli
Cuando digo luzsaltan sapos de las páginas
de un libro,
digo luz y cae un ruiseñor
entre dos puntos,
una página abierta al azar
y un verso donde declina la tarde,
digo horas de lectura,
una marea,
una distracción
se amarra al tiempo,
detener la vida
en el párrafo exacto,
pero no hay forma de frenar
la curiosidad,
te acercas a los estantes
y te descubres buscando,
pero es imposible elegir,
no hay forma de despejar
el camino,
hay un lomo dorado
donde se empolva el destino,
allí estoy,
allí vivo,
cinco páginas más allá
entre comillas ardientes.
O LIBRĂRIE ÎN VILLA CRESPO
pentru Leandro Asoli
Când spun lumină
sar broaște din paginile
unei cărți,
spun lumină și cade o privighetoare
între două puncte,
o pagină deschisă la întâmplare
și un vers în care după-amiază scade,
zic ore de lectură,
o maree,
o distragere
se leagă timpul,
pentru a opri viața
la paragraful exact
dar nu există nicio cale de a opri
curiozitatea,
te apropii de rafturi
și te descoperi căutând,
dar este imposibil să alegi,
nu există nicio modalitate de a elibera
drumul,
există un un cotor de carte aurit
unde destinul se prăfuiește,
acolo mă aflu,
acolo trăiesc,
cinci pagini mai încolo
între ghilimele incandescente.
*
JARDÍN NEGRO
Se forma una perturbación
sobre las cabezas,
produce vértigo mirarla,
pero no se te ocurra parar,
es fundamental vencer el obstáculo
y seguir la ruta que indica el sueño,
alcanzar el negro jardín
de los versos posibles,
la extraña palabra
que no crea adicción,
esperar, espera
a que el corazón se extravíe
en lo profundo del bosque,
excava
en la negra floresta,
remueve insistente el mantillo,
el grito se escucha,
el sí,
el no.
GRĂDINĂ NEAGRĂ
Se formează o perturbare
deasupra capetelor,
amețești privind-o,
dar nici să nu te gândești să te oprești,
este esențial să depășesti obstacolul
și să urmezi traseul indicat de vis,
pentru a ajunge la grădina neagră
a versurilor posibile,
cuvântul ciudat
care nu creează dependență,
așteptând, așteaptă.
ca inima să se piardă
în adâncul pădurii,
sapă
în dumbrava neagră,
răscolește cu insistență mraniţa,
se aude strigătul,
da,
nu.
