1
0
Laura Cătălina Dragomir
Scrisul este o activitate care vine cu aură. Mulți îl practică doar din considerentul că sunt convinși că merită succesul. Alții cred că e o formă de-a alterna opinii. Indiferent care e motivul inevitabil al fiecăruia, scrisul continuă să intereseze.
De ce te-aș recomanda publicului, Sorin Bălășcău?
Sorin Bălășcău: Scrisul, la fel ca orice manifestare umană creativă este un mecanism concret de exprimare prin care omul-creator doreşte să te introducă într-un univers personal.
Pasiunea, uneori exagerată, în a împărtăşi cu cei din jur darul cu care am fost plăsmuit şi anume acela de a scrie, a avut ca unic scop acela de a crea o lume a prieteniei pentru frumos.
Poate tocmai de aceea, succesul pentru mine nu reprezintă scopul final. El poate fi doar o consecință naturală a acțiunilor depuse de-a lungul timpului, fără a exista o rețetă exactă pentru a-l obține sau este mâna hazardului. Nevoia de a scrie a venit ca o terapie împotriva unei lumi decadente, injuste şi plină de anomalii, care s-a canalizat în principal în poezii. Însă cum uneori mesajul nu a fost perceput aşa cum a fost conceput, acest lucru a făcut ca valențele creatoare să ia forma unor cugetări, maxime şi articole care să fie pe înțelesul tuturor. Naturalețea, umanitatea şi unicitatea sunt doar trei din calitățile scrierilor mele care m-ar putea recomanda ca scriitor.
Să scrii cărți echivalează cu dezvoltarea unei forme de a lua decizii de viață. Interesul căror persoane a dus la confirmarea visului tău?
Sorin Bălășcău: Toată viața este o înşiruire de decizii. Dacă sunt bune sau rele doar timpul este în măsură de a ne spune. Scrisul este un stil de viață pe care mi l-am dezvoltat şi asumat ca un lucru firesc neținând însă cont de nicio influență literară sau umană. A scrie nu este un vis, este un dar divin. Poate tocmai de aceea apariția fiecărei cărți are o istorie aparte.
Memoria imediată, percepțiile antrenate te ajută să obții un prezent pe care să îl miști narativ. Cu structurile trecutului însă cum lucrezi?
Sorin Bălășcău: Niciodată nu am căutat să scriu într-un stil anume, am dat frâu liber creației şi fanteziei în starea sa cea mai pură, ghidat doar de un principiul personal. Şi anume, acela că: tot ceea ce scriu în primul rând trebuie să-mi placă mie. Eu scriu ceea ce văd, simt sau trăiesc cu o tendință de raportare la un trecutul apropiat sau mai îndepărtat ṣi cred că sunt acea voce din popor în care se regăsesc mulți cititori de-ai mei.
Cum selecționezi temele despre care scrii? Partea executivă a inteligenței te ajută sau ți se întâmplă lucruri din care iei anumite aspecte pe care să le controlezi prin scris?
Sorin Bălășcău: Cum am mai spus. Nu caut senzaţionalul. Subiectele sunt cele care mă aleg pe mine la un moment dat oarecare şi care prind viață de starea momentului creator. Poate de aceea nu am un compromis stabilit cu niciun ziar sau publicație deoarece consider că s-ar pierde farmecul ṣi bucuria unei scrieri libere.
Crezi în scriitorul care își propune scopuri literare și le menține de-a lungul carierei?
Sorin Bălășcău: Eu cred în vise. În acele care devin realitate iar țelul fiecărui scriitor este de-a se descoperi pe el în primul rând ca om. Nu cred într-un scop literar deoarece mă trimite direct cu gândul la material. Mai degrabă în dorinţa literară de-a te face auzit şi perceput ca un creator de conținut.
Se lucrează tot mai mult cu Inteligența Artificială, chiar și în domeniul artistic, poate cel pe care l-am catalogat și simțit mereu că fiind exclusiv al speciei noastre. Ar trebui să ne pregătim să ne educăm pentru succesul eficienței artificiale?
Sorin Bălășcău: Lumea încearcă să rupă barierele cunoaşterii iar acest joc al inteligenței artificiale poate aduce consecințe inimaginabile şi necontrolabile. Una din cauzele dezumanizării continue a omului a fost şi va rămâne nemulțumirea de sine ṣi dobândirea eternității.
Dacă e să înțelegi un scriitor, ce cântărești mai mult: entuziasmul sau perseverența? Ce calitate ar trebui să felicităm mai întâi?
Sorin Bălășcău: Amândouă sunt cheia împlinirii unui scriitor. Simbioza dintre cele două, entuziasm şi perseverența, fac ca în funcţie de nivelul la care se află la un moment dat să facă diferența dintre o scriere literară și restul.
Ai/ aveți doi copii. Mulți părinți par să nu înțeleagă deplin utilitatea experimentării pedagogice pe care o aduce lectura. În casa voastră se insistă să se citească?
Sorin Bălășcău: O casă fără bibliotecă este o casă fără suflet. Lectura în sine este singura care îți dă libertatea de-a trăi diferit şi de a fi mai bun. Educația ṣi obiceiul lecturii pornesc din acel univers familial ca o piatră de temelie în crearea personalității copiilor.
Ai vreun obicei de scriitor? Ceva ce, prin repetabilitate, să devină semnificativ?
Sorin Bălășcău: Timpul se regăseşte, ca o obsesie, peste tot. Acest lucru l-am observat după mulți ani şi din anumite recenzii literare care mi s-au făcut.
Cultura diasporeană este un reflex al unei politizări pe care puțin și puțini o descifrează dar căreia îi corespundem prin practică? Ca membru activ al mediului asociativ românesc din Spania, ce crezi că ar mai trebui revendicat, ce ar trebui îmbunătățit?
Sorin Bălășcău: Mediul asociativ românesc este una din temele unui articol apărut în cartea INEVITABIL ṣi, cu toate că are ceva ani, este de o actualitate dureroasă. Comunitatea românească este tot mai săracă, mai plină de interese personale ṣi care nu prezintă interes pentru conaționalii noṣtrii. De revendicat s-ar putea revendica multe însă nu văd oportună ṣi ca fiind o măsură efectivă. Ar trebui o resetare națională în care valorile umane ṣi naționale să primeze, iar politicul să nu interfereze cu acest univers asociativ.
