0
0
Laura Cătălina Dragomir, Ana Maria Grigoriu
Mass-media tradițională este denumită și „mass-media veche” (old media, în terminologia anglo-saxonă). Și când ne referim la această categorie, includem televiziunea și radioul, ziarele și majoritatea publicațiilor tipărite. Greu să asociem acest tip de informare și comunicare cu vremuri pre-moderne. Dar de fapt, primul ziar informa despre ciuma care lovea Londra în anul 1665, sub numele The Oxford Gazette, care apoi a devenit The London Gazette. Sub titlu apărea precizarea „Published by Authority” Adevărata dezvoltare a presei a venit odată cu revoluția industrială din secolul XIX. Aceasta a permis implementarea publicității, prin banner și print, prin spot-ul de radio și TV, în mod direct, la cutia poștală și apoi telefonic, prin cold callings („apeluri reci”). Publicitatea trebuie menționată în acest contex pentru că merge mână în mână cu presa, este suportul economic care îi permite dezvoltarea și este principla unealtă care pune în contact negoțuri și clienți. Publicitatea există din antichitate, dar devine o industrie în strictă simbioză cu dezvoltarea media tradiționale. Iar dezvoltarea publicității a schimbat pentru totdeauna economia și societatea noastră.
Toate salturile tehnologice au stat la baza accelerării dezvoltării comunicării. Și inițial, impactul social a fost șocant. Iată două exemple clasice: Documentarul fraților Lumière din 1895, Sosirea unui tren la La Ciotat. În primele proiecții, spectatorii au fost speriați de sosirea trenului pe ecran, datorită unghiului camerei care îi făcea să perceapă că trenul venea cu mare viteză spre ei. Un alt exemplu este o operă de teatru radiofonic. Pe cât de banal și inocent ne pare astăzi bătrânul radio, a fost un puternic instrument de propagandă și manipulare în timpul celui de-al doilea război mondial, precum și în timpul ascensiunii dictaturii din Uniunea Sovietică. Explorând posibilitățile radioului, Orson Welles a regizat un spectacol radiofonic inspirat de romanul SF „Războiul lumilor” de H.G. Wells. Este legendară panica publicului descrisă în presa din 1938. Dar astăzi se știe că nu are mare legătura cu realitatea. Câteva cazuri izolate au fost descrise în presa scrisă ca fiind generalizate, parte pentru că radioul era perceput ca un inamic al presei, pentru că își facea adepți în difuzarea știrilor.
La fel putem să ne amintim de prima dezbatere prezidentială televizată în Statele Unite, în anul 1960, între Nixon și Kennedy. Din cauza lipsei de cunoaștere a lui Nixon a noului format de dezbatere televizată, factori precum greutatea redusă și aspectul palid, culoarea costumului sau refuzul de a purta machiajul profesional au dus la o imagine nervoasă și bolnăvicioasă. Mulți experți au considerat victoria lui Kennedy asupra lui Nixon în prima dezbatere ca un punct de cotitură în aceste alegeri.
În prezent, societatea încă suferă acest șoc inițial al familiarizării cu puternicul impact social al noilor tehnologii, cu care parte a populației nu este familiarizată iar altă parte este probabil mult prea familiarizată. Acest subiect poate fi înțeles foarte bine prin viziunea lui Lev Manovich, autorul unei cărți fundamentale pentru a înțelege cultura contemporană: The Language of New Media.
Manovich s-a născut la Moscova în 1960 și 21 de ani mai târziu s-a mutat la New York. Adică a trecut de la învățământul sovietic la absolvirea învățământului superior în Statele Unite. A studiat cinematografia, istoria artei, arhitectură, teorie literară și matematică. A urmat un curs de programare și calcul între 1975 și 1977, perioadă în care nu a văzut niciodată un computer. Pe lângă faptul că este cercetător, este artist și programator. A lucrat la una dintre primele companii de pe planetă dedicate producției de animație 3D pe computer pentru film și televiziune. Apariția computerului și a internetului a dus la o revoluție media, reflectată în evoluția mediilor tradiționale. Potrivit lui Manovich, noul nu înlocuiește vechiul, ca în revoluția industrială. Aș spune că nu este similar renunțării la cai în favoarea deplasării cu mașina. De această dată, noul filtrează vechiul și își construiește propriul spațiu. Digitalizarea se caracterizează prin traducerea tuturor formatelor. Există o revoluție în industria muzicală, înlocuind discul ca mediu fizic, alta în vânzarea cărților, unde cartea electronică cucerește din ce în ce mai mult publicul. Presa digitală a forțat, de asemenea, o reformă profundă a presei tradiționale. La fel se întâmplă și în fotografie, cinematografie, televiziune, arte în general.
Deoarece toate obiectele new media sunt realizate dintr-un cod numeric, ele sunt practic reprezentări matematice. Adică, toate elementele new media pot fi descrise numeric și pot fi controlate prin intermediul algoritmilor. Conform lui Manovich, distincția cheie între media veche și cea nouă este că noile forme de media sunt programabile.
Trebuie subliniat că formele care existau deja sunt redefinite. Dar vorbim și despre noi forme culturale, precum jocuri video, lumi virtuale, rețele sociale. Această „revoluție” nu afectează doar formatele și suporturile media. Implică transformări sociale și culturale foarte profunde.
O altă noutate care a schimbat modul de a se documenta, de a studia, este hyperlink -ul, care permite să sari de la o pagină la alta cu un singur click. Apoi, acum există o tehnologie atât de avansată că paginile de internet pot fi văzute de milioane de oameni în același timp. Comunicarea prin rețelele sociale și canalele de chat a dus la un nou limbaj cultural, la schimbări profunde ale obiceiurilor. Evoluția de la telefoane mobile la telefoane cu ecran dinamic a transformat pentru totdeauna rolul social al fiecărei persoane utilizatoare. Orice persoană cu telefon, în momentul evenimentelor speciale, poate deveni un martor excepțional, un reporter capabil să comunice în câteva secunde cu forțele de ordine sau televiziunea, să trimită un document fotografic sau un video.
Asasinarea președintelui american Kennedy a fost înregistrată de un turist care avea o cameră de film de 8 mm. Întreaga planetă știe ce s-a întâmplat prin așa-numitul „film Zapruder”. Dar astăzi, orice vecin, sau chiar un copil filmează o altercație sau o catastrofă, transformându-se într-un martor cu probe fizice. Concertele sunt înregistrate de aproape întregul public ca amintire. Există generații obișnuite să privească viața prin camera telefonului. Viețile anonime au devenit publice pe rețele, pe bloguri sau pe canale precum YouTube. Forumurile fanilor filmelor sau serialelor TV formează o adevărată subcultură care produce o literatură inspirată din opera originală, numită fanfiction sau fanfic , care ajunge imediat la public, dar care poate trece și frontiera către canalele clasice. De exemplu, autoarea cunoscută astăzi sub numele de E.L. James, și-a început cariera scriind fanfiction pornind de la saga filmelor pentru adolescenți Twilight . Un editor s-a arătat interesat pentru că a putut verifica pe loc numărul mare de lectori online al materialului publicat. Autoarea a schimbat numele personajelor, iar materialele publicate într-un forum timp de doi ani au fost editate pentru publicare sub formă de carte, atât pe suport de hârtie, cât și pe suport electronic. De asemenea, ficțiunea a ajuns la cinematograf.
Acest nou mod de comunicare, de neconceput înainte, promovează noi limbaje, care merită multe studii serioase, precum cel pe care l-am citat, scris de Lev Manovich.
De asemenea, capacitatea de convocare prin rețele de internet și WhatsApp permite grupurilor mari de oameni să se reunească pentru a organiza proteste. De exemplu, marile mișcări sociale din 2010 și 2012 cunoscute sub numele de Primăvara Arabă. Astăzi, alegerile pot fi câștigate datorită dominării comunicării în rețelele sociale. Se vorbește chiar despre puterea de influență a unor state (Rusia) în campaniile altor state (Statele Unite), folosind suporturi informatice.
Rețelele sociale și tehnologia mobilă au accelerat viteza cu care sunt create conexiunile, cu care datele sunt transmise și cu care impactul informației se produce. Astăzi, oamenii folosesc tehnologia socială pentru a se implica în modelarea evenimentelor mondiale și chiar a culturii. Facebook, de pildă, ne-a propus abordări noi, ce au fost preferate în masă, în materie de difuzare de mesaje și de comunicare prin funcții precum canale de chat, profiluri personale și grupurile formate în jurul unui interes comun. În același timp, telefoanele mobile și tabletele oferă acces instantaneu și portabil la date în aproape orice zonă. Astfel s-a reinventat figura consumatorului digital.
Am văzut puterea rețelelor sociale bazate pe internet, precum și impactul acestora asupra societății. De la Primăvara arabă (mai sus citată) pană la mișcările globale de tip Occupy, am văzut că locuitorii din toate țările sunt mai implicați și mai puternici decât oricând. Indivizii conectați au creat grupuri pline de energie, au creat mulțimi extraordinare și au răsturnat fundații politice clasice doar prin transmiterea mesajului lor în cadrul rețelelor interumane, formate cu sprijin tehnologic. Dar cu aceeași viteză se transmit și mesajele extremiste și se intoxică populația cu știri false. De fapt există o profesionalizare a transmiterii de știri contrafăcute, mai ales în ultimul timp. Se folosește termenul englez, făcut popular de actualul președintele Statelor Unite, Donald Trump: fake news .
De asemenea, am putut observa efectul impactului acestor mișcări sociale și asupra afacerilor. Când Netflix a anunțat că își schimbă modul de stabilire a prețurilor, clienții s-au revoltat și au postat 82.000 de comentarii negative pe site -urile firmei, pe Facebook și Twitter. În câteva luni, compania a pierdut 800.000 de clienți și două treimi din cota de piață. Aceasta este viteza rețelelor sociale: viteza de reacție este mai mare ca oricând și înlocuiește orice focus grup. Mai degrabă decât să ne temem de această schimbare în afaceri, trebuie să o folosim pentru a apropia firmele de clienți, și a interacționa cu noi în moduri complet noi. Companiile care doresc să aibă succes în viitor recunosc necesitatea de a schimba fundamental modul în care comunică cu clienții și modifică radical modul în care își conduc afacerile. De exemplu, marca de haine Burberry plasează social media în centrul afacerii și creează o soluție digitală end-to-end numită Burberry World, care conectează clienții, furnizorii și furnizorii cu marca în permanență. CEO-ului Burberry afirma: „Trebuie să fii complet conectat cu oricine este interesat de marca ta. Dacă nu faci asta, nu știu care va fi modelul tău de afaceri peste cinci ani”.
Dar cea mai importantă schimbare socială adusă de rețelele sociale, este pentru foarte multe persoane expunerea intimității, un soi de exhibiționism digital care de foarte multe ori pune persoana în pericol. Nu este vorba doar de tinerii rebeli care fac acrobații riscante pentru un selfie publicat în rețele, pentru un număr de like -uri. Obișnuința publicării părerilor și a evenimentelor din viața fiecăruia a dus chiar și la modificarea legislației și a modului de a angaja și a da afară angajații. Precedente la nivelul Uniunii Europene și al Statelor Unite servesc ca exemplu și inspirație pentru restul țărilor. În prezent, poliția și orice agenție de detectivi își începe investigațiile privind rețelele sociale ale persoanei investigate.
Iată câteva exemple: un tribunal din Palma de Mallorca a declarat legală concedierea unui angajat care a difuzat prin intermediul profilului său de Facebook meme și comentarii în care a luat în râs ororile războiului din Siria. Această conduită a determinat compania să îl concedieze, deoarece profilul său indica în mod expres firma pentru care lucra, ceea ce a dus la o campanie online împotriva acesteia. Tribunalul a înțeles că s-au adus într-adevăr daune companiei. În ceea ce privește lucrătorii aflați în situație de invaliditate temporară și care publică fotografii cu activități sportive sau de agrement în timp ce sunt în concediu medical, există deja o adevărată jurisprudență, foarte multe exemple de cazuri semnificative. Practic denunțând o concediere ilegală și o invazie a intimității, respectivele persoane au învățat că odată făcute publice imaginile respective, încetează să fie intime. Se pare că mulți oameni au renunțat la intimitate cu foarte mare ușurință.
Există o obișnuință deja a comunicării instantanee cu zeci de necunoscuți (sau mii), în situații în care nu ar trebui. Exemplele găsite sunt cel puțin curioase, pentru că o minimă analiză te face să te întrebi dacă persoanele respective sunt conștiente de actul pe care-l fac când fac public un anumit fapt, dat fiind că pentru ei este un gest simplu ca scrierea unui mesaj cu ajutorul unui telefon. O femeie britanică care îndeplinea funcția de jurat într-un proces a postat detalii despre caz, deși știa că nu putea vorbi cu nimeni despre asta. Cumva, a scrie un mesaj era diferit pentru ea de a vorbi. Era impersonal. A publicat următorul mesaj pe Facebook, referitor la sentința pe care trebuia să o dea: „Nu știu ce variantă să aleg, așa că deschid un sondaj de opinie”. Din fericire, un anonim a delatat-o și asta a dus la eliminarea imediată a femeii din juriu . 3
Alt exemplu: Nathalie Blanchard trăia din asigurarea de invaliditate pentru depresie din 2008. Dar când compania canadiană de asigurări care efectuează plățile, i-a investigat pagina de Facebook, au văzut-o „relaxându-se pe plajă, petrecând la un club”: Nathalie a afirmat că urma sfatul terapeutei sale. Consecința a fost că a pierdut beneficiile asigurării. De ce? Pentru obișnuința de a își expune viața în Facebook.
Adolescenți arestați pentru că fac bancuri proaste despre atacuri teroriste, despre copii răpiți sau uciși, sau pentru că spun bancuri violente, cu substrat rasial. Angajați concediați pentru că publică tipicul mesaj: „Îmi urăsc seviciul, șeful meu este un idiot.” Șoferi ce conduc periculos, depășind limita de viteză admisă, filmându-se în direct pe Youtube. Studenți ce explică cum au reușit să copieze la un examen. Toate acestea sunt deja exemple banale pentru care există consecințe legale.
De fapt, poliția a trebuit să se adapteze rapid revoluției media cu mărirea rapidă a unității de delicte informatice. Vorbim despre trafic de droguri, de organe, de arme, abuzuri sexuale, inclusiv de minori, filmate sau fotografiate, toate se practică în ceea ce se numește „deep web”. Chiar și publicarea de fotografii făcute în interiorul domiciliului este o informație pentru hoți. Dacă adăugăm și faptul ca hoții știu când nu suntem acasă pentru că publicăm în timp real fiecare deplasare, fiecare vacanță… Tot în rețele găsim escrocherii piramidale, hărțuitori obsesivi, hackeri capabili să-ți infesteze telefonul sau computerul cu programe capabile să fure informația financiară și să ne golească contul. Sunt atâtea faptele extraordinare care se produc astăzi datorită conexiunii rapide intre persoane, atât bune cât și rele. Numai că foarte repede încetează să devină extraordinare. Unul poate publica un anunț cu telefonul, căutând un job nou, și în 10 minute să-și schimbe viața. Cu ajutorul Facebook se poate găsi cățelul pierdut sau bunicul cu Alzheimer rătăcit prin oraș. De asemenea, poliția recurge la acest tip de comunicare pentru a identifica suspecți. Trebuie să învățăm să folosim cu responsabilitate această nouă unealtă de comunicare, să părăsim inocența și să devenim responsabili.
Toate acestea sunt schimbări sociale profunde, aspecte care acum zece ani nu existau. Nici măcar nu eram conștienți de „micul narcisim” existent în majoritatea oamenilor, cel care îi face să împărtășească cu restul oamenilor felii destul de mari din viața lor. Astăzi, oamenii pot stă singuri împreună. Familiile stau așezate în sufragerie în fața televizorului, sau în restaurant, dar fiecare stă cu nasul în telefonul propriu, comunicând cu prietenii virtuali. Deasemenea obiceiul de a ne lua știrile din presă este înlocuit cu a căuta știri în rețele, ceea ce ne face sensibili la fake news
Într-adevăr, într-un fel ne cunoaștem mai mult acum. Am avut revelații despre cum sunt în realitate oamenii de când au toți posibilitatea să comunice non stop. Datorită new media, uneori extraordinarul devine banal. Iar schimbările sociale sunt doar la început. Producțiile de televiziune deja ajung la același nivel tehnic ca cele cinematografice. Serialele înseamnă altceva decât acum zece ani. În timpuri de recluziune și distanță socială, new media pot fi un refugiu foarte important. Un astfel de eveniment mondial ar fi fost mult mai greu de suportat fără recursul la tehnologie. Educația online și munca cu ajutorul internetului sunt opțiuni ce au căpătat o dezvoltare extraordinară forțate de împrejurări.
