1
0
Laura Cătălina Dragomir
Există artiști care, odată ce i-ai cunoscut, se pricep să răstoarne prezentările în care ne propunem să existe planul realității. Artiști pe care nu-i putem omite sau alterna pentru că precizează și constituie atmosfera timpului în care am existat împreună cu ei. Cu Liviu Șoptelea nu m-am cunoscut în straturi, m-am ridicat direct la obișnuință, depășind ceea ce constituie elementele de etichetă și acomodare ale unui prim contact.
Arta confesional acumulează Dumnezeu și Satana, într-o manieră aproape notarială, de-a explica ocazii și decizii. Nu ți-ar fi fost mai ușor c-un univers fabricat decât sincer cu cotidianul?
Liviu Șoptelea: În ciclul lucrărilor mele Îngeri urbani și Îngeri din era covidiană universul e fabricat și inspirat din cotidian. Deci într-un spațiu plastic e prezentată o secvență de viață din viața de zi cu zi. Sunt trăirile mele, e viața mea cum o percep eu și încerc să împărtășesc semenilor trăirile mele.
Distanța e un fel de relație cu memoria. De cât timp ai nevoie ca să poți să ajungi să te privești și de la depărtare, să salvezi personajul Liviu Șoptelea de precizia cu care cunoști persoana?
Liviu Șoptelea: Păi nu cred că mă cunosc foarte bine…mereu mai descopăr câte ceva în lăuntrul meu. Să te privești de la depărtare înseamnă să te uiți în trecut și mereu e ceva ce nu-ți convine…atunci lucrez mai mult și încerc mai bine.
Lucrezi cu viața cea mai apropiată: a ta. Remite intimitatea? Cu câtă sinceritate vii în tablourile tale și cu câtă narațiune?
Liviu Șoptelea: Efectiv povestesc din trăirile mele- prelucrate artistic- interpretate – cu diferite rezolvări plastice – cu probleme de compoziție și cromatică…sunt sincer și cinstit…altfel ar fi false lucrările…e o chestie intimă… narațiunea face legătura între elemente ca să nu fie o poveste dezlânată…
Pe cine uiți când pictezi? Ți-am „urmărit” operele și am întâlnit lucruri despre bunătate. Când răul vine și-ți povestește, îl crezi și pe el?
Liviu Șoptelea: Nu poți să pictezi și să nu povestești despre bunătate…a picta înseamnă bucurie și bunătate…despre rău…NU !
Te-am cunoscut cu reputație. E un conglomerat amenințător, într-o anumită măsură. Resursele artístice nu se activează de manieră automată. Cum iei decizia să faci pauze din lucru? Se transformă ele în antecedente care sentențiază?
Liviu Șoptelea: Comparativ cu alte munci în arte nu hotărăști să iei pauze…de la 5 la 7 sau de marți până vineri…timpul te alege, lucrezi când simți… ești condus să lucrezi…eu pot să-mi fac schițe pregătitoare. Să-mi conturez idei, să prelucrez materiale documentare acumulate…
Ești pictor de atâția ani și deja te-ai obișnuit. Artistul condiționează omul? Există momente de neînțelegere, de represiune?
Liviu Șoptelea: Am ajuns să nu pot trăi fără lucrul meu…deci nu sunt condiționat. Neînțelegerile sunt luptele, frământările mele interioare, care scot la suprafață ideile, rezolvările plastice: punerea în cadru a elementelor compoziționale, stabilirea gamei cromatice, alegerea grupelor de culori complementare…totul pentru realizarea unei viitoare lucrări.
Ne-am cunoscut la Madrid, la Madrid al Diasporei, mai exact. Cum vezi diviziunea emoțională între departe de casă și „la noi în România”? De multe ori ni s-a reproșat, mă includ și eu, ca om plecat de 16 ani, că suntem întrerupți de la viața din țară, că n-am avea dreptul la părți egale de decizie, doar pentru că am avut alte opțiuni existențiale.
Liviu Șoptelea: Bineînțeles că perceperea artelor depinde în mare măsură de cultura în care ai fost crescut și format, dar depinde și de cultura în care trăiești… opțiunile existențiale și dreptul de decizie nu au legătură cu estetica, cu valorile artistice universale.
Arta tratează teme, dar are datoria de a informa? Unde supurează corectitudinea polítică?
Liviu Șoptelea: Cred că arta are datoria de a educa estetic, de a bucura sufletul, de a încânta ochiul, de a sensibiliza omul…de a promova valorile umane. Despre corectitudine politică nu comentez…asocierea celor doi termeni nu mi se pare OK !
Pictura ta rezumă prezentul dar îi lasă labirinturile. Imprecizia voită face să nu fii un simplu proiector. Până la urmă, sunt tot atâtea realități cât indivizi care le povestesc.
Liviu Șoptelea: Toate poveștile au o doză de mister. E firesc să las privitorului o zonă în care imaginația lui să lucreze…fiecare individ va avea impresia, trăirea lui pe care eu i-am indus-o.
Ți-ai decepționat vreodată calitățile?
Liviu Șoptelea: Grea întrebare. Cu siguranță DA !…
Se zice că e mai bine să comiți succesul de manieră disimulată. E mai comod și te protejează să nu arăți că ai reușit?
Liviu Șoptelea: Succesul și reușita sunt așa de efemere, încât cel mai comod e să rămâi cu amintiri și prieteni care sunt alături de tine și când nu ești pe val.
Tratezi perseverența ta ca pe o atitudine tranzitorie? Lucrezi mult, expui mult, asta se traduce printr-un univers de muncă. Căror valori te subordonezi?
Liviu Șoptelea: Pare că lucrez mult !…eu cred că mai și pierd timpul. În artă e la fel ca în sport… dacă nu te antrenezi zilnic, nu poți avea rezultate notabile ( cel puțin așa funcționează la mine ).
Este accesul la artă apanajul celor care merg cu cardul la vedere? Eu simt că sunt deja în vârstă și că voi rămâne la nivelul de „mă uit cu jind” și atât.
Liviu Șoptelea: Se spune că e un lux să fii artist!…e adevărat că arta nu e ieftină, dar cu o educație estetică, poți cumpăra artă contemporană, lucrări bune, de la artiști profesioniști, la prețuri de bun simț – preț de atelier – direct de la artist.
Ți-ai făcut o lume de supereroi particulari. Apelezi, prin rugăciune, la îngerii după care ai trecut tărâmul?
Liviu Șoptelea: În lucrările mele credința ortodoxă se îmbină cu miturile populare și cu aspecte contemporane! Îngerii suntem noi: eu pentru tine, tu pentru altul și tot așa…
Există și îngeri care se repară? Există cineva să dăm la schimb și pentru Semyaza?
Liviu Șoptelea: Toți avem o parte „neagră”, dar prin educație, credință și rugăciune reușim (în mare parte) să fim mai buni.
Biografie Liviu Șoptelea
Data naşterii:24.01.1966 – Botoșani
Studii: : Universitatea „Ovidius” Constanța, Facultatea de arte, P.A.P.D, licențiat în arte vizule-2011; Univ. de arte „G. Enescu” Iași – Master în conservarea și restaurarea operei de artă – 2013
Funcție: Instructor de educație la centrul de plasament „Prietenia” din cadrul D.G.A.S.P.C Botoșani
Premii: 1999 –„Gratitude”-The Small Monmartre of Bitola, Macedonia; 1992- Mențiune specială la concursul de artă plastică „Artur Verona” Dorohoi; 1989 – premiul special al juriului, expoziția „Atelier ’89” Botoșani; 1989, 1985, 1983-Premiul I la concursul republican de artă plastic.
Expoziţii personale: martie 2014 – Pictură & instalație- „Poezia semnelor”, univ. „Ștefan cel Mare” Suceava; octombrie 2011 – Gravură -Erotica”, Prăvălia cu cărți, Constanța; august 2009 – artă plastică, City Gallery Suceava; iulie 2007- Pictură „L.Soptelea ’40”, Botoșani; aug. 2005-Pictură în gravură „Repetând bronzul tăcerii”,Univ „Spiru Haret” Brașov
Expoziţii de grup: Martie 2014- „Vălul grecesc”, Muzeul militar național București; Februarie 2014 – Festivalul internațional A.R.T.E. – Iași; Ianuarie 2014 – Expoziția internațională „Eminesciana” – Iași; -Expoziția națională “Roșia Montana”, Palatul Șuțu, București; 2012-1013 – 4 expoziții „Balcic” – Artiști fără frontiere, București, Călărași, Silistra, Ruse; Octombrie 2012-2013 Salonul național de arte vizuale „Interferențe” Botoșani.
Crez artististic: „Apreciez și respect îmbinarea sacrului cu profanul, a concretului cu abstractul și a expresiei directe cu absconsul…”
