1
0
Laura Cătălina Dragomir, Nona Oprixor
*Ironia multirasială a lui Benetton: când marketingul diversității se ciocnește cu o Dilemă a Prizonierului Indigen*
Benetton, faimos pentru campaniile sale publicitare axate pe diversitate și toleranță, se află în mijlocul unui conflict de proporții. În inima Patagoniei argentiniene, o confruntare etică iese la iveală, demonstrând disonanța dintre imaginea publică și realitatea acțiunilor. Acest conflict poate fi analizat printr-un cadru teoretic care include Dilema Prizonierului, punând sub semnul întrebării adevărata etică a implicării lui Benetton în această luptă cu comunitatea mapuche.
Dilema Prizonierului este o teorie a jocurilor care explorează situațiile în care doi actori, fie conștienți sau nu unul de celălalt, trebuie să ia decizii care îi afectează reciproc. În acest caz, Benetton și comunitatea mapuche se confruntă cu alegeri dificile. Pe de o parte, Benetton, promovând diversitatea și toleranța, trebuie să decidă dacă să împace aceste principii cu apărarea dreptului comunității indigene la pământurile lor ancestrale. Pe de altă parte, comunitatea mapuche se vede pusă în situația de a apela la metode neconvenționale pentru a-și revendica drepturile.
Această Dilemă a Prizonierului adaugă o dimensiune ironică situației. Benetton, marca ce susține cu putere multiculturalismul, se confruntă cu un impas în care propriile principii par să intre în conflict cu acțiunile sale. În același timp, comunitatea mapuche trebuie să decidă dacă să se angajeze într-o confruntare cu o corporație globală sau să caute soluții alternative.
Haideți să aruncăm o privire ironică la situația actuală dintre Benetton și comunitatea mapuche din Patagonia argentiniană, pentru că, sincer, nu poți să nu zâmbești când vezi ironia toată din jurul acestei mărci care se înalță ca o campioană a diversității și toleranței rasiale. Așa că, să trecem peste aceste detalii și să vorbim despre ce s-a întâmplat cu adevărat:
1. Expropierea de terenuri: Da, pare că Benetton a pus ochii pe terenurile comunității mapuche și a decis că le-ar prinde bine. Cu toate că încearcă să ne convingă că este o marcă cu viziune, în spatele cortinelor, se pare că viziunea sa include și acapararea pământurilor altora. Nu-i așa, o ironie veselă?
2. Revendicarea terenurilor ancestrale: Acum, Benetton susține că mapuchii au „venit din Chile”. Acesta este un mod subtil de a spune „nu vă mai plângeți că sunt terenurile voastre”, dar suntem prea ocupați promovând diversitatea pentru a auzi. Și, desigur, așa cum facem cu orice altă problemă, punem o etichetă pe ea și trecem mai departe.
3. Exploatarea muncii: Da, mapuchii sunt acum mâna de lucru ieftină a lui Benetton. Dar ce contează asta? Compania promovează toleranța, deci înseamnă că totul este în regulă, nu-i așa? În fond, exploatarea muncii nu este atât de importantă când ai reclame frumoase.
În final, cu toate că Benetton se autointitulează campioană a diversității și toleranței rasiale, se pare că aceste cuvinte frumoase nu se aplică întotdeauna în realitate. Când marketingul diversității se ciocnește cu o confruntare etică și cu o Dilemă a Prizonierului indigen, lumea este martoră la ironia unei situații complexe, chiar dureroasă pentru unii, și, contradictorie pentru alții.
*Cenzura Chineză: produsul de export la modă, chiar și în SUA*
În 2023, China a dezvăluit cel mai nou articol de modă în ceea ce privește cenzura și controlul informațiilor. Da, ați citit bine, această țară a dus la următorul nivel arta limitării libertății de exprimare și a dominării discursului public. Într-un gest curajos de creativitate, cenzorii chinezi au început să blocheze nu doar conținutul intern, ci și acela internațional. Acesta este adevăratul standard global! Cenzura chineză, acea artă subtilă de a elimina voci disidente, s-a transformat într-un articol de lux, dorit atât în interiorul, cât și în afara zidurilor Marelui Zid. Chiar și în țara libertății de exprimare, Statele Unite, unii par dispuși să o tranzacționeze pentru fabricarea de iPhone-uri și acorduri comerciale profitabile. Nu este acesta o adevărată dilema a prizonierului în era digitală?
*Cenzura chineză acasă: unde libertatea este doar un vis îndepărtat*
Pe pământ chinez, cenzura este un sport național. Cu o atingere elegantă de ironie, Guvernul controlează cu grijă fluxul de informații și libertatea de exprimare. Ei numesc asta „libertate controlată”, ceea ce e ca și cum ai spune că o pasăre închisă în cușcă e liberă să zboare oricând vrea, atâta timp cât zboară în cușcă. Într-o țară unde subiecte sensibile precum drepturile omului, revolta din Piața Tiananmen sau protestele din Hong Kong sunt tabu, cenzura este regina balului.
*Cenzura chineză în SUA: unde libertatea de expresie e de vânzare*
Dar adevărata surpriză apare atunci când traversăm Oceanul și ajungem în țara Primului Amendament. Se pare că și aici, cenzura chineză a găsit un colț unde să se stabilească. Să ne gândim la cazul Bloomberg, compania de știri care, pentru a obține acces la piața chineză, a preferat să se uite în altă parte și să nu informeze cu privire la subiectele incomode. Înainte de 2013, cei care încercau să acceseze pagina web din China erau avertizați că au de-a face cu „conținut dăunător și interzis.” Care sună mult mai bine decât „cenzură,” nu-i așa? Semnalul este clar: uneori, chiar și „țara libertății” este ispitită de farmecele cenzurii chineze.
Unul dintre cele mai recente exponate din colecția lor de „cenzura în stil chinezesc” a fost împărtășit cu publicul într-un gest impresionant. De data aceasta, nu doar conținutul intern a fost blocat, ci și Jon Stewart, faimosul critic și comediant american, a fost cenzurat pe Apple TV+. Niciun alt show TV nu se compară cu acest mod inovator de a transforma informarea liberă, ironică, incisivă în ceață digitală.
Și nu numai că Jon Stewart a fost interzis, ci întreaga sa emisiune, „The Problem with Jon Stewart”, a fost blocată la începutul celui de-al treilea sezon, pentru că a refuzat să își tina gura când a venit vorba despre politica chineză. Sefii au încercat să-l convingă. Dar Jon Stewart „nu si nu!”. Se credea liber să-și spună părerea în libertate, dat fiind că a semnat un contract în care asta e meseria lui și o poate practica neîngrădit. Pentru că erau nevoiți să facă o pauză în dezbaterea lor internă, Apple și China s-au gândit să aducă echilibrul perfect între interesul economic și libertatea de exprimare.
Așa că Jon Stewart a fost schimbat într-un troc favorabil: Apple l-a sters de pe grila de programe pentru a proteja fabricarea de iPhone in China. Toată lumea fericită, nu?
*Dilema Prizonierului cenzurii: când toți își joacă cărțile*
Dilema Prizonierului este un joc clasic în care doi prizonieri se confruntă cu alegerea de a coopera sau trăda pe celălalt. În lumea cenzurii chineze, companiile se simt prinse într-o dilema similară. Sunt între ciocan și nicovală, între cenzura chineză și interesele lor comerciale. Vor coopera pentru a obține acces la piața chineză sau își vor menține principiile etice? China a schimbat regulile jocului?
*Piața cenzurii înfloritoare: China ca lider global*
China a transformat cenzura într-o adevărată capodoperă. Au perfecționat arta restrângerii informațiilor și a tăierii vocilor critice. Cenzura, în diferitele sale forme, s-a transformat într-un „produs de export” de mare cerere. Companiile, în căutarea comorilor pe piața chineză, par dispuse să plătească prețul, chiar dacă asta înseamnă să sacrifice libertatea de exprimare. Până la urmă, China pare că a descoperit rețeta perfectă pentru succes în secolul XXI.
*Când cenzura este felul de mâncare preferat al zilei*
Într-o lume în care realitatea crudă e paradoxală sau măcar ironică, cenzura chineză a venit pentru a rămâne. Nu numai că o practică elegant în interior, dar o și exportă cu mare succes. Statele Unite, țara libertății de exprimare, nu este la adăpost de influența sa. În această dilemă a prizonierului a cenzurii, regulile jocului par să fie în continuă evoluție, dar o chestiune este sigură: China a găsit modalitatea de a face pe toată lumea să joace în ritmul ei. Bine ați venit pe piața cenzurii a secolului XXI! Deși criticii internaționali strâmbă din nas la mirosul de cenzura chineză, China se află într-o poziție în care poate să facă ceea ce vrea. De la producția iPhone până la conținutul TV în SUA, cenzura chineză a ajuns să fie la fel de omniprezentă precum produsele chinezești în casele noastre. Chiar trăim într-o lume amuzantă, nu-i așa? Aș vrea să vad ce are de spus comicul Jon Stewart despre asta, cum face, de obicei, când saltă o știre internațională interesantă. Dar, din păcate, deocamdată nu avem unde.
