0
0
Laura Cătălina Dragomir
Artiom Oleacu (n. 1986, Chișinău) este actor, poet, dramaturg. A absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, specialitatea actorie. Masterat de dramaturgie şi scenaristică. Din 2011 este actor la Teatrul Naţional „Satiricus Ion Luca Caragiale”. În 2015 a câştigat Concursul de Dramaturgie, organizat de Uniunea Teatrală din R. Moldova. A participat la atelierul „Vlad Ioviţă” şi cenaclul „Republica”. A publicat în Revista Literară, ALECART, Poesis Internaţional, Crevice etc. În 2019 a câştigat premiul „Alexandru Muşina” pentru debut în poezie, cu volumul Miere pentru toate exponatele, Editura Tracus Arte. A făcut video–poeme la textele lui Claudiu Komartin, Radu Vancu, Radu Andriescu, Ionel Ciupureanu, Dimitrie Stelaru, C.T. Lituon, Eugen Cioclea, Domnica Drumea, Teodor Dună, Ioana Vintilă, Paul Celan, Bacovia etc.
În definitiv, ceea ce se aștepta de la Artiom Oleacu era să permită poeziei să se expună și sieși să îndeplinească o profesie: actoria. În definitiv, prin catalogare și poziție, poeții pun ordine în poezie. Și poate că Artiom Oleacu nici nu ar fi fost capabil să se stabilească doar ca „urmăritorul” unor poeți care continuă în vigoare. Cu o mobilitate, reproductivă și nedisimulată, a găsit poezia pe care poeții nu voiau să o facă. Imprevizibil cu influențele, a pus în mișcare o scriitură în care el face totul.
Ai căpătat semnificație în literatura din Moldova, volumul de debut a făcut efectivă intrarea ta și pe piața de carte din România. Te-a dezosat vreun veto? Să faci rău prestigiului e una din preferințele cu efect ale lumii actuale.
Artiom Oleacu: Eu mi-am căutat mereu de scris. Am muncit pe parcursul anilor, teatrul și poezia au fost doi prieteni fideli, poate cei mai fideli, și-atunci când cineva din ei o ducea prost, celălalt sărea în ajutor ca un frate mai mare sau ca un tată. Rezultatul e unul de care mă bucur. Probabil sună patetic, dar așa a fost. Personal nu pot spune că Spinner e doar poezie, nicidecum, e și-un dialog sau monolog, depinde din ce unghi privești, care poate cu ușurință să fie interpretat, în Miere pentru toate exponatele, la fel, sunt câteva personaje, bine construite, pe care se ține toată istoria poveștii. Par autobiografice aceste cărți, dar e mult mai multă ficțiune în ele decât se poate crede. În rest, m-am străduit să nu fiu atent la tot felul de perturbări. Nu știu dacă am răspuns la întrebare, sper că da.
Când scrii, decizi pe cine salvezi. Ești pentru o poezie a cauzelor sau una a persoanei?
Artiom Oleacu: Nu am chiar atât de multe povești, deci încă n-am avut această dilemă. Cercul lui Artiom e destul de restrâns, și-n viață, și-n poezie. Referitor la alegerea dintre o poezie a cauzei sau a unei persoane, vreau să cred că lucrurile se-mpletesc, în orice caz tind spre asta. Și totuși am pornit de fiecare dată de la oameni, am ales oamenii, ca apoi să creez atât cât pot, mici universuri. Așa a fost și-n Spinner, și-n Miere pentru toate exponatele. Nu cred că au fost cazuri când mi-am zis, uite cartea asta sau poemul ăsta va fi pe o temă concretă, lucrul ăsta mi se întâmplă în piesele de teatru, acolo pot să ating problemele sociale, traumele, fragilitatea, nedreptatea, în poezie, totul pleacă de la Artiom, dar rezultatul final e destul de imprevizibil, inconștient, tot la teatru ajung.
O magmă austeră de peripeții acumulate sub criteriul unor relevanțe deloc comode și asistența unui avatar: Artiom. Citindu-te, citesc flashbacks, cum e să ai o conștiință pe care să n-o lase indiferentă cum erai tu înainte? Sper să nu schimbi tema! Îți atribui amintiri diferite celor pe care nu le-ai trăit?Genealogia evenimentor nu mereu e un „edificiu fericit”. Cum privești ingineria prin metaforă?
Artiom Oleacu: După cum am spus mai sus, e mult mai multă ficțiune în poemele mele, decât se poate crede, pare o poezie autobiografistă, dar nu e chiar așa. De la persoanele apropiate, într-adevăr, pot lua câte ceva, dar iarăși totul e trecut printr-o metamorfoză destul de riguroasă.
Nu simpatizez cu banalizarea răului deja făcut. Tu ai simțit vreodată că e pe deasupra posibilităților tale să te responsabilizezi și să responsabilizezi și în jur, scriind despre experiențe proprii?
Artiom Oleacu: Nu mi-am pus ca scop niciodată să responsabilizez, cel puțin în poezie. Va suna cam egoist și ca un clișeu, dar cred că poezia o scrii pentru tine, doar pentru tine. Că inspiră, că ajută, că tratează, că bucură, că întristează, că vindecă, că educă, că dezvoltă, asta-i altceva, dar cred că poezia o scriem pentru noi, cei care nu găsesc alte ustensile de a repara ororile sufletului, decât doar prin poezie, scuze, dacă iarăși sună patetic.
Cât timp ți-ar lua să-mi vorbești despre tatăl tău? Când nu ești nici resemnat, nici amabil, ce știi despre el?
Artiom Oleacu: Foarte puțin, o secundă cred. Nu știu chiar nimic despre el și nu l-am văzut niciodată. Referitor la Spinner, după cum am spus și în alte interviuri, acolo e o discuție imaginară cu tata, cred că pot să repet acest lucru. Adică e necesar să se știe acest lucru chiar înainte de lectură, pentru cei care n-au citit Spinner.
Ești artistic-polivalent. Ai dat prioritate vreunui model în viață? A existat cineva care să-ți spună „ai putea face asta” ca formă de-a-ți împărți talentul și a te conecta cu ceilalți?
Artiom Oleacu: Bună întrebare! Oameni care te ajută și te susțin cu adevărat sunt foarte puțini. Sigur prioritate au cei dragi, oamenii care te cunosc cel mai bine, care știu ce poți, și care au încredere în tine, ei sunt primii care aud textele, îți dau sfaturi și te sprijină. Și totuși munca, procesul, rutina, n-o face nimeni în locul tău și nici nu trebuie. Poate dintr-o parte pare că e ceva simplu, dar ca să faci acești pași, primii pași, în actorie, în scris, oricum trebuie să depui un efort, eu m-am străduit să fiu perseverent și să ascult părerea profesioniștilor, dând aroganța și naivitatea la o parte. Mi-am căutat de scris și de scenă, pentru că îmi place să fac asta, în teatru e o muncă colectivă, aproape ca în fotbal, mai este regiozorul care te ghidează, în scris m-am sprijinit pe oamenii în care am încredere, lecturi și autori de valoare.
Teatrul e o artă în care trăiești lângă o mulțime de oameni. Distribuția este de nerealizat în cazul poetului. Cum aranjezi cu Identitatea pentru ca lucrurile să-ți iasă bine?
Artiom Oleacu: Nu m-am ciocnit cu această problemă nici în teatru și nici în poezie.În teatru pentru că sunt actor, or distribuția o face regizorul, în poezie pentru că după cum am spus nu folosesc multe personaje.
Ai fost întrebat vreodată ce necesitate era să fii și actor și scriitor?
Artiom Oleacu: Am fost întrebat de multe ori dacă reușesc să fac și actorie și scris, dar răspunsul rămâine același, sunt un actor care încearcă să scrie ☺
Țara în care te naști e dintre lucrurile care nu-ți trec. Țara în care rămâi să trăiești e consecința felului în care alegi „să stai cu picioarele pe pământ”. „Recunoscător” sau „recunoscător că poți trece peste” faptul că ești numai moldovean? Locuiești și activezi la Chișinău, cumva demonstrezi zi de zi că a meritat să rămâi.
Artiom Oleacu: Ca să scrii ai nevoie de un creion și o foaie, ca să joci o scenă și un spectator. Nu demonstrez nimănui nimic, scriu și joc pentru că îmi place.Asta nu ți-o poate lua nimeni, din fericire nu trăiesc așa cum au trăit unii oameni celebri în dictatură. Slava Domnului.
Cu cine ai vorbit prima dată că vrei să fii scriitor? Înainte de-a debuta cu poezie-manuscris, te-ai aliniat la dublu. Teatrului, scriind și interpretându-l. E greu să te decizi să intri și în altă categorie profesională?
Artiom Oleacu: Nu cred că am vrut vreodată cu adevărat să fiu scriitor, poet cu atât mai mult, deci n-am vorbit cu nimeni despre asta. Mi-aș dori să scriu o piesă bună în versuri ca să fie montată. În rest nu fac mare deosebire dintre scris și teatru, m-am pomenit că în ultimul timp simt aceleași emoții în ambele tabere.
Există diferențe între Poezie și poezii. Fără să lași victime, ce părere ai despre poezia de curriculum?
Artiom Oleacu: Nu știu dacă sunt eu ăla care trebuie să răspundă la această întrebare, sunt oameni care se dedică cu adevărat poeziei, citesc zi de zi, scriu zi de zi, merg la festivaluri de poezie, fac lansări, lecturi, se ocupă de revistee și cenacluri, scriu articole, traduc, mie poate să-mi placă și o poeziei foarte proastă ☺
În publicitatea americană apărea celebrul „îmi plăcea așa mult produsul că am cumpărat compania”. E de înțeles și în cazul poeziei?
Artiom Oleacu: Nu știu, mie mi se întâmplă des să merg la librărie și să cumpăr poezie în cazul în care mi-a plăcut mult, chiar dacă trebuie să tai din altă parte până la salariu. ☺
Pentru niște oameni atât de siguri, cum se presupune că sunt actorii, cum e să rămâi să faci o profesie atât de nesigură, laboral-nesigură? Au existat și roluri pe care nu le-ai primit și-ai fi vrut? Te gândești vreodată la utilitatea unui plan B?
Artiom Oleacu: Dacă mă gândesc la un plan B? Profesorul meu de actorie, ne recomanda să ne întrebăm în fiecare zi dacă vrem să facem această profesie, în ziua în care voi simți că nu-mi mai place actoria, voi schimba placa, sper ca acest lucru să nu se întâmple curând și să pot face actorie cât de mult posibil. Referitor la roluri, cu timpul am înțeles că toate rolurile sunt importante, mai ales acelea care nu sunt principale.
Artiștii reflectă oamenii pe care îi are societatea, conflictele și felul în care ajung să se înțeleagă. Jocul scenic e un training pentru când ieși pe stradă?
Artiom Oleacu: Eu separ viața cu scena. În viață mă dizolv în mulțime. Personajele pe care le joc evident că lasă urme și uneori chiar cicatrici, dar asta rămâne pe interior. Nu știu, posibil că sunt actori care profită de anumite chestii, joacă și-n viața de zi cu zi, dar asta nu mi se pare un lucru corect.
Pandemia, cu calendarul ei de zile aproape identice, nu te-a devorat. A rezultat rentabil să îți activezi obiceiul scrisului, într-o perioadă în care, o majoritate importantă, a devenit adictă pasivității. Că scrisul nu e un sentiment periferic pentru tine, o demonstrează ascensiunea la a doua carte. Cum se gestionează confirmările?
Artiom Oleacu: Cei cărora le place scrisul au scris și până la pandemie și scriu și după ea.
Câteodată iei un poet, îl citești, și după, nu mai poți să îl lași. Câteodată există poeți pentru care cititorii ar face „orice ar fi”. Artiom Oleacu, oamenii sunt un bun motiv să continui să te exprimi! Și să ți-i faci cititori în fiecare zi.
