1
0
Laura Cătălina Dragomir
Proces de comunicare cu funcţie socială, scoaterea sentimentului scris poetic la public e un act de curaj. Înţelegând şi simţind, aşa îşi construieşte discursul liric Janina Sfetcu, autoarea volumului ¨Algodon de azucar y jazz¨, cea care fără a avea avantajul largii acceptări provenite din recunoaştere şi-a ferit îndrăzneţ poezia de contagierea imitativă cu modele.
Respectuoasă în lecturi şi cu puncte de referinţă poetică solide, Janina este însă o poetă în căutarea amplierilor.
Viziunea asupra lumii, departe de a fi o entitate abstractă, poartă trăsăturile circumstanţelor şi a omului poet ce le locuieşte. De aici şi nesupunerea la tradiţia poetică şi înlocuirea acesteia cu o percepţie feminină de marcă proprie şi un limbaj poetic deschis noilor posibilităţi. Afectiv intensă, Janina îşi selectează cu rigurozitate vocabularul mizând pe contactul emotiv cu cititorul fără a păcătui însă de exaltarea limbajului.
Poetă rezidentă în Spania, Janina Sfetcu este posesoarea unei relaţii de bună cunoaştere a discursului liric iberic actual, fapt ce i-a permis ¨o dilatare a spaţiului poetic şi o îmbogăţire a acestuia¨
Efortul asumării unei noi culturi prin intermediul limbii scrise s-a concretizat, act de voinţă în demonstrarea propriei valori, în volumul ¨Algodon de azucar şi jazz¨, lansat zilele trecute la Logrono (oraşul de reşedinţă al poetei).
Eliminând judecăţile subiective inerente interpretării actului artistic, cartea Janinei are toate premizele de a se converti într-o parte importantă a fenomenului cultural ¨poeţi în diaspora¨.
În fiecare alegere există un element relaţionat codului uman şi codului estetic al celui care selectează. Eu am vrut să fie Janina. Pentru că citind-o mi s-au întors duminicile la locul lor. Semn că fecunde ¨ploile de la nord¨au scos prima frunză şi că repetarea fiilor în omul străin e o răscumpărare de suflet la preţ just.
