2
0
Laura Cătălina Dragomir
Lecturile au propriile răspunsuri, reformând, chiar dacă uneori dezordonat, structuri gândite, valori și concepte.
Ideile „de după” citirea unei cărți se instaurează acolo unde individul aspiră ca totul să-i fie clar, generând rupturi și abolirea unor poziționări, mai încolo chiar de relația cu dimensiunea socială.
„Eu sunt la fel” cu Ciprian Apetrei a fost gândul care-a durat cât timp am trecut prin „Aici si acolo” , o Diaspora ilustrată, o carte scrisă pentru a decide în legătură cu trecutul și-a vedea de prezent.
Aici și acolo este o simetrie care apare frecvent în viața autorului și în raport cu care a învățat să se comporte, vorbind cu voce tare despre circumstanțe care fac apel la memorie.
„Aici si acolo” este despre aceeași persoană în lumi diferite, despre cum poți părea altul doar pentru că celorlalți nu mereu le dă prin cap să te întrebe cum ești și despre țări care revin când mai multă nevoie avem de ele, evidențe despre care se scrie bine abia când nu te mai pui la adăpost și le privești, nu numai ți le aduci aminte.
Scrisul lui Ciprian Apetrei se manifestă, solid, pe o temă unde piruetele ipotetice nu au de ce interveni, volumul lui fiind unul care portretizează stări și oameni care chiar sunt, lăsând imaginația să repartizeze prea puțin.
Nabokov apăra autonomia artei în fața circumstanțelor istorice și prefera să nu vorbească despre biografia scriitorilor.
Dar viața acestora are mult de-a face cu opera lor și istoria le invadează existența.
Ciprian Apetrei a găsit inspirație în schimbarea constantă.
S-a cufundat în studiu și a continuat să scrie în română pentru a nu uita lexicul originilor sale. Pentru el, suma influențelor, trăiește în Franța, a generat o magmă inconfundabilă. Scriitorul emigrat se desfășoară ca activitate într-o lume mentală definită de limbile pe care le folosește.
„Un mare scriitor îmbină aceste trei fațete – este narator, profesor, vrăjitor-, dar vrăjitorul din interior este cel care predomină”, mai afirma Nabokov.
Se pare că alienarea provocată de dezrădăcinare îl obligă pe scriitorul emigrat să se refugieze în abilitățile sale magice, să inventeze un univers în care să reziste.
Circumstanțialele de loc identifică, trasând convenabil un itinerar care ajută cititorul să se înțeleagă cu esențialul dinamic care marchează permanența autorului.
Scrisul lui Ciprian Apetrei e unul cu efect prelungit, dezarmând obiectivele literaturii făcute în lipsă de convingeri.
„Aici si acolo” e cartea unui cunoscător solvent, nu doar speculativ cu talentul, care convoacă amintirile cele mai cotizate, transformând memoria într-un regulator natural.
Volumul este mai mult decât acumulare de repere luate în posesie, e delimitarea unui teritoriu avut și a unuia la care se aspiră, o variație de loc care produce stări.
Niciun abuz de stilistică, așa cum câteodată literatura se luptă să rămână, doar situații față de care cititorul începe să simtă ceva.
Metafore abia luminate, într-o construcție pe care, aparent, cu toții știm să o facem, o lume ca cea în care ne trăim zilele, așa captează Ciprian Apetrei, transformând, prin efect și nu cu truc, cititorul în participant la carte.
„Aici si acolo” are seninătatea celui curajos, al celui care nu substituie lumi ci le înțelege, pentru ca, mai apoi, să le trateze firesc.
Autorul răstoarnă cuprinzătorul spațiu obiectiv, cu succesiunea lui de evenimente, pentru a se instala acolo unde nimic nu poate întrerupe privirea retro sau prospectivă: în spațiul memoriei.
În pofida aparentei exactități a acestui „aici și acolo”, spațiul cu care ne obișnuiește Ciprian Apetrei este unul sugerat și nu precizat, acesta fiind și un mod de depășire a realului, dobândindu-se astfel o atmosferă universal-valabilă.
Cartea lui Ciprian Apetrei e suma unor microlumi, fiind meritul acestuia mobilitatea cu care comprimă sau dilată prezența distanțelor.
