traducere în spaniolă Laura Cătălina Dragomir
sentimente în coajă
nu mai e timp de iubit
se scurge prin teascuri
prin sucul de roșii
prin dorul strivit între roțile unui vas de inox
obișnuiam să tăcem în timp ce mâinile
gândeau pentru noi
cele mai frumoase iluzii
câteva goluri umpleau pivnița vieții
totul copt chiar și tristețea de a nu putea uni
amforele cu ulei de floarea-soarelui
din semințe bătute și
vânturate sentimente în coajă
numai bune de ronțăit
clipele miroseau tomnatic
ne îmbogățeau de culori și miresme
gurile avide adăpători de adevăr
pârguit în inimile noastre mere
dulcege românești
sentimientos en cáscara
no hay más tiempo para amar
se escapa entre las prensas
a través del jugo de tomate
por el anhelo aplastado entre las ruedas de una vasija de acero inoxidable
solíamos callar mientras las manos
pensaban por nosotros
las ilusiones más hermosas
algunos vacíos llenaban la bodega de la vida
todo maduro incluso la tristeza de no poder unir
las ánforas con aceite de girasol
hecho de semillas trituradas y
sentimientos aireados en cáscara
listos para ser roidos
los momentos olían a otoño
nos enriquecían con colores y fragancias
las bocas ávidas, bebedoras de la verdad
madurada en nuestros corazones manzanas
dulzonas rumanas
curând
curând trece vara
cu ale ei cu ale noastre
înșiruie orizonturi diferite
prea fierbinte
nisipul se spală în valuri
până unde poate
amurgul vine ca o dragoste târzie
mă prinde pe după umeri
și mă apasă în pectoralul său
câteva lumini se zbenguie
stele se sting
deasupra ideii mele
de a transforma uitarea în poezie
mă las atinsă de vânt
mă înfior de parcă te-ai fi întors
de pe mare
pronto
pronto pasa el verano
con sus cositas y con las nuestras
desplegando horizontes diferentes
demasiado candente
la arena se lava en olas
hasta donde puede
el crepúsculo llega como un amor tardío
me atrapa por los hombros
y me aprieta contra su pectoral
algunas luces corretean
las estrellas se apagan
sobre mi idea
de convertir el olvido en poesía
me dejo acariciar por el viento
me estremezco como si hubieras regresado
del mar
vin dintr-un tablou îndepărtat
culoarea de bază trebuie s-o ghicești
peste ea mă înrudesc dintr-un colț cu păsările
din celălalt cu luna
câțiva pești înoată pe sub felul meu de a-mi imagina
soarele în spatele pânzei
ferit de ramurile horite ale foioaselor
spălate șoptit de râul de lumină ieșit din mâinile mele
îmi crește părul rădăcini pentru o viață
exact în cromatica intuită de tine
apropie-te sărutul îmi va înmulți dragostea
trupul tău va lipi timpul pentru încă o vreme
cu tandrețea atingerilor noastre
vengo de un cuadro distante
debes adivinar el color base
me relaciono con él desde una esquina con las aves
desde la otra con la luna
algunos peces nadan debajo de mi manera de imaginar
el sol detrás del lienzo
protegido por las ramas cantadas de los caducifolios
lavadas susurrado por el río de luz que fluye de mis manos
mi cabello crece raíces para una la vida
exactamente en la cromática intuida por ti
acércate el beso multiplicará mi amor
tu cuerpo pegará el tiempo por un poco más
con la ternura de nuestros toques
revelație
vortexul colorat al simțurilor
un răsărit printre copaci mii de păsări
cu penaj extravagant
mii de suflete iubindu-se întru marea pace
noi doi flirtând cu anotimpurile
într-o rotire completă a celor patru zări
ochiul de lumină
cel ce se vede în el este raza care promite
unul altuia cedăm culoarea cea mai frumoasă a sufletului
de roșu ținem amândoi rămânem pe partea dreaptă a inimii
când se face verde trecem de mână
apoi albastrul ceresc ne absoarbe
și dispărem undeva
revelación
el vórtice colorido de los sentidos
un amanecer entre los árboles miles de pájaros
con plumaje extravagante
miles de almas amándose en la gran paz
nosotros dos coqueteando con las estaciones
en un giro completo de los cuatro cielos
el ojo de luz
el que se ve en él es el rayo que promete
nos cedemos mutuamente el color más hermoso del alma
de rojo ambos permanecemos en el lado derecho del corazón
cuando se vuelve verde cruzamos de la mano
luego el azul celestial nos absorbe
y desaparecemos en alguna parte
destrămări
dimineața e franjuri
soarele uleios îmi stă pe umărul drept
toate umbrele s-au adunat ca de o-nmormântare
cu batic roz noaptea încă se furișează pe străzi
o cenușăreasă frumoasă
mă gândesc la dragoste
umbrele vin și pleacă la comandă
totul e reflex automat
mă ridic soarele coboară pe șira spinării
am frisoanele unei mângâieri
desigur dimineața devreme încă visez
raze în părul meu desfată singurătatea
desgarrones
la mañana es flecos
el sol aceitoso se posa en mi hombro derecho
todas las sombras se han reunido como en un funeral
con pañuelo rosa la noche aún se escabulle por las calles
una cenicienta hermosa
pienso en el amor
las sombras vienen y van a petición
todo es un reflejo automático
me levanto el sol desciende por la columna vertebral
tengo los escalofríos de una caricia
por supuesto temprano por la mañana aún sueño
rayos en mi cabello deleitan la soledad
