RODOLFO HÄSLER în traducerea Laurei Cătălina Dragomir 

0 0
Read Time:6 Minute, 45 Second

RODOLFO HÄSLER:

Născut în Santiago de Cuba-Cuba, 1958. Poet și traducător. Locuiește în Barcelona (Spania) de la vârsta de zece ani. A studiat Litere la Universitatea din Lausanne (Elveția).  A fost distins cu Premiul Aula de Poesía din Barcelona, cu bursa Fundației Oscar Cintas din New York și cu cel de-al 12-lea Premiu Internațional de Poezie Claudio Rodríguez. A publicat, în poezie, Poemas de Arena (1982), Tratado de Licantropía (1988), Elleife (1993 și 2018), De la belleza del puro pensamiento (1997), Poemas de la rue de Zurich (2000), Paisaje, tiempo azul (2001), Cabeza de ébano (2007 și 2014), Diario de la urraca (2013) și Lengua de lobo (2019); placheta Mariposa y caballo (2002) și Cierta luz (2010), precum și Antología poética (2005) și Antología de Tenerife (2007). A tradus opera poetica integrală a lui Novalis, proza scurtă a lui Franz Kafka și o selecție din Antologia Secretă a lui Frankétienne. Este antologatorul cărții El festín de la flama, a poetei boliviene Blanca Wiethüchter.

 

PLAYA DEL SOMORROSTRO

Le complace adentrarse en el mar,

lo hace desde niño,

deja un surco

buscando la luz

de la profundidad,

descubre una medusa y duele,

ortiga de mar, estrella sigilosa

en el vuelco de la ola,

cómo avanzar sobre la superficie

y tocar un punto remoto,

no hay intercambio,

desde la orilla la voz

no es de mujer ni es de hombre,

una lengua cantarina

modula la expresión,

bucea, sigue avanzando

echándole un pulso a la corriente,

evita el ahogo,

la voz expande su poder,

es una excusa, una distorsión

que crecerá con los años,

al bajar la luz

hacia el fondo abisal

descubre otra playa,

la arena impoluta,

el reloj detenido

es el dedo acusador,

un jirón de pureza

acelera en el flanco.

PLAJA SOMORROSTRO

Îi place să se adâncească în mare,

o face de când era copil

lasă o brazdă

căutând lumina

din adâncuri,

descoperă o meduză și îl doare,

urzică de mare, stea ascunsă

în răsturnarea valului,

cum să avansezi pe suprafață

și să atingi un punct îndepărtat

nu există niciun schimb,

de la mal vocea

nu este nici de femeie, nici de bărbat,

o limbă cântată

modulează expresia,

se scufundă, înaintează

înfruntă curentul,

evită înecul,

vocea își extinde puterea,

este o scuză, o distorsiune

care va crește odată cu anii,

când lumina va cădea

spre adâncurile abisale

descoperă o altă plajă,

nisipul neatins

ceasul oprit

este degetul acuzator,

o fărâmă de puritate

accelerează pe flanc.

*

PHOENICIA

Al golpear el portón

me indican por dónde pasar,

ganada la oscuridad

salgo al jardín de Hamza,

los ojos se abren despacio

y la luz me sitúa entre cipreses.

Junto al pozo jugamos

con el fino punzón del azar

y no dejo de asustarme,

su filo marca el centro de mi pecho.

El perfume del perejil sube intenso

desde el plato,

pero no he venido

a contemplar una naturaleza muerta

y acepto el riesgo.

Apenas toco el fatoush,

me pierde la aspereza incomprensible

del idioma

cuando descubro la subida al dormitorio.

Entrar al jardín de Hamza

es desnudar el corazón

mientras los adoquines

silencian lo que dejo a mi paso.

No busco nada más,

permanezco en el huerto

mientras la vida

gira en un espiral cítrico,

sin remedio.

El tiempo se enreda en la habitación

tomando el control de las horas

en una sarta de puntos suspensivos.

 

PHOENICIA

Când bat la poartă

îmi spun pe unde să o iau

învins întunericul

ies în grădina lui Hamza,

ochii mi se deschid încet

și lumina mă așază printre chiparoși.

Pe lângă fântână ne jucăm

cu delicata daltă a sorții

și mă tot sperii,

vârful ei țintește spre centrul pieptului meu.

Parfumul de pătrunjel se ridică intens

din farfurie,

dar eu nu am venit

să contemplu o natură moartă

și îmi asum riscul.

Abia ating porția de fatoush,

mă pierde asprimea de neînțeles

a limbii

când descopăr urcarea spre dormitor.

Să intru în grădina lui Hamza

e să-ți dezvelești inima

în timp ce lespezile

amuțesc ceea ce las în urma mea.

Nu caut nimic altceva,

rămân în livadă

în timp ce viața

se învârte într-o spirală de citrice,

fără remediu.

Timpul se încurcă în cameră

preluând controlul orelor

într-un șir de puncte suspensive.

*

HELL´S KITCHEN

Calvert Casey

Unas calles más arribay alcanza el punto indicado,

algunos escritores estuvieron allí,

varios de ellos cubanos,

sin desearlo jugaron

a la ruleta del destino

que castiga a los raros,

malvivir,

perder

entre la mugre y la pestilencia,

you are a loser.

Se despiertan las ratas

que luego todos reverencian,

hay un suelo de hormigón,

un refugio,

la condición extrema

se disuelve en el jugo

de la gran manzana,

un jugo verde

para seguir escribiendo

sin saber para qué,

tanta indecencia

y ese suelo duro tan resbaladizo.

Escribe para domar la ansiedad,

pasajero de un viaje

por el borde de un vaso,

tanto nudo por desenredar

y tanta lluvia racheada

ponen el precio,

detrás del cristal

la estancia es minúscula

y los libros se acumulan,

pide escapar,

por el suelo,

se va.

 

HELL’S KITCHEN

Calvert Casey

Câteva străzi mai sus

se ajunge la locul indicat,

unii scriitori au fost acolo,

unii dintre ei cubanezi,

fără să vrea au jucat

la ruleta destinului

care îi pedepsește pe cei ciudați,

să trăiască prost,

să piardă

în mijlocul mizeriei și al ciumei,

ești un ratat.

Șobolanii se trezesc

care apoi sunt venerate după de toți,

există o podea de beton,

un adăpost,

condiția extremă

se dizolvă în suc

din Big Apple,

un suc verde

ca să continui să scrii

fără să știi pentru ce,

atât de multă indecență

și podeaua atât de alunecoasă.

Scrie pentru a supune anxietatea,

pasager al unei călătorii

pe buza unui pahar,

atât de multe noduri de descâlcit

și atât de multe rafale de ploaie

stabilesc prețul,

în spatele geamului

camera este mică

și cărțile se adună,

imploră să scape,

pe podea,

pleacă.

*

UNA LIBRERÍA EN VILLA CRESPO

para Leandro Asoli

Cuando digo luzsaltan sapos de las páginas

de un libro,

digo luz y cae un ruiseñor

entre dos puntos,

una página abierta al azar

y un verso donde declina la tarde,

digo horas de lectura,

una marea,

una distracción

se amarra al tiempo,

detener la vida

en el párrafo exacto,

pero no hay forma de frenar

la curiosidad,

te acercas a los estantes

y te descubres buscando,

pero es imposible elegir,

no hay forma de despejar

el camino,

hay un lomo dorado

donde se empolva el destino,

allí estoy,

allí vivo,

cinco páginas más allá

entre comillas ardientes.

 

O LIBRĂRIE ÎN VILLA CRESPO

pentru Leandro Asoli

Când spun lumină

sar broaște din paginile

unei cărți,

spun lumină și cade o privighetoare

între două puncte,

o pagină deschisă la întâmplare

și un vers în care după-amiază scade,

zic ore de lectură,

o maree,

o distragere

se leagă timpul,

pentru a opri viața

la paragraful exact

dar nu există nicio cale de a opri

curiozitatea,

te apropii de rafturi

și te descoperi căutând,

dar este imposibil să alegi,

nu există nicio modalitate de a elibera

drumul,

există un un cotor de carte aurit

unde destinul se prăfuiește,

acolo mă aflu,

acolo trăiesc,

cinci pagini mai încolo

între ghilimele incandescente.

*

JARDÍN NEGRO

Se forma una perturbación

sobre las cabezas,

produce vértigo mirarla,

pero no se te ocurra parar,

es fundamental vencer el obstáculo

y seguir la ruta que indica el sueño,

alcanzar el negro jardín

de los versos posibles,

la extraña palabra

que no crea adicción,

esperar, espera

a que el corazón se extravíe

en lo profundo del bosque,

excava

en la negra floresta,

remueve insistente el mantillo,

el grito se escucha,

el sí,

el no.

 

GRĂDINĂ NEAGRĂ

Se formează o perturbare

deasupra capetelor,

amețești privind-o,

dar nici să nu te gândești să te oprești,

este esențial să depășesti obstacolul

și să urmezi traseul indicat de vis,

pentru a ajunge la grădina neagră

a versurilor posibile,

cuvântul ciudat

care nu creează dependență,

așteptând, așteaptă.

ca inima să se piardă

în adâncul pădurii,

sapă

în dumbrava neagră,

răscolește cu insistență mraniţa,

se aude strigătul,

da,

nu.

 

 

 

 

About Post Author

Laura Cătălina Dragomir (n. 8 iulie 1976, Buzău) este poetă, jurnalistă, blogger și mediator cultural; de 16 ani trăiește în Ulldecona, Spania. A studiat Comunicare și Relații Publice la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza " din Iași. A publicat poezie, proză, articole și eseuri pe diferite platforme online de profil. A realizat rubrici periodice de analiză culturală și socio-politică în revistele Robarna, Gazeta de Spania și Români în Andalucia; a colaborat cu Radio Iași și cu Radio Trinitas. Membră ASARS / Asociación de Escritores y Artistas Rumanos de España, Laura Cătălina Dragomir este o prezență constantă și o figură marcantă în cadrul întâlnirilor asociațiilor de profil din Peninsula Iberică. A publicat volumele de poezie „Una și aceeași față a diferitului", „Caracterul triumfal al înmormântărilor cântate", „Nunanit” (poezie pentru copii, în colaborare cu artista plastică Iulia Șchiopu). În 2022 a publicat volumul I de eseuri din seria „Contagii"(scrisă în colaborare cu Nona Oprixor") și volumul de analiză socio-politică „Capitalizarea semioticii narativ în spațiul politic european". De asemenea, a tradus „Vara Tequila", o antologie poetică a scriitorului Nicolae Coande, în prezent lucrând la alte două volume bilingve ale poeților Artiom Oleacu (Rep. Moldova) și Javier Claure (Bolívia). Printre proiectele care vor vedea în curând lumina tiparului se află „Cultura de proximitate"(volum de interviuri) și „Caietul Dragomirei" (caiet auxiliar de gramatică a limbii române).
Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *