Din volumul bilingv „Tequila Verano”, autor Nicolae Coande, în traducerea Laurei Cătălina Dragomir
Tequila Verano
para Max, un pobre alma emplumada
“La sabiduría brilla en todas partes” – así que llevate contigo
todo lo que puedas recoger
puede sernos útil en el más allá donde nada vuela y nadie deja rastro en el éter
lo que pudimos hacer fue suficiente – salvamos y después matamos
lo que habíamos salvado. Esto es lo que mejor sabemos hacer.
“Es cierto que la Mater Dolorosa mandó a su Hijo en la cruz
¿Para salvar lo que se podría salvar? ¿O es la malicia del mundo quien dice eso?
¿Algún pedante bizantino?
Podría haber jurado una vez que el hombre necesita poesía
como el león necesita carne a diario
pero desde que supe que la bestia debe comer 7 kilos al día para estar en forma
ya no estoy tan seguro. Es posible sobrevivir también sin. Un hueso o dos.
Este verano atrapé moscas para Max leí poesía bebí pequeñas dosis
de tequila Sauza Hacienda Hecho en México tres generaciones por cada derrota
durante mucho tiempo no entendí la infelicidad de la literatura
y hoy tampoco creo que la entiendo
en la forma que vosotros leéis las generaciones como destilerías clandestinas
donde haces
alcohol sin fuego pero sobre todo sin el instinto azul de alcohol – el bebedor.
Tienes que aprender a trabajar con los mejores justo mientras los estás evitando.
¿No dijo Rilke – „La traducción es el más puro nproceso por el cual se
puede reconocer
el talento poético”? ¿Qué no está claro aquí?
Ahora Max está muerto y sus plumas solo le recuerdan bajo el montón de arena
donde lo enterré por la noche. Andrei cree que podría resucitar, pero le dije
que nadie lo mandó en la cruz por lo que no tiene que probar nada. Bebamos
por las derrotas
y por la manera sutil en la que seremos leídos y enterrados algún día.
Un hueso o dos.
Vara Tequila
pentru Max, un biet suflet cu pene
„Înţelepciunea strălucește pretutindeni” – așa că ia tot ce poţi aduna cu tine
s-ar putea să ne folosească dincolo
pe unde nimic nu zboară și nimeni nu lasă vreo urmă în eter
ce am putut noi să facem a fost destul – am salvat apoi am omorît
ce salvasem. La asta ne pricepem cel mai bine.
„Este-adevărat că Mater Dolorosa l-a trimis pe Fiul său pe cruce
Pentru a salva ce se mai putea salva? Sau e răutatea lumii care spune asta?
Vreun bizantin pedant”?
Puteam să jur cîndva că omul are nevoie de poezie cum are leul de carne zilnic
dar de cînd am aflat că fiara trebuie să mănînce 7 kilograme pe zi pentru a fi în formă
nu mai sînt atît de sigur. E posibil să supravieţuim și fără. Un os-două.
Vara asta am prins muște pentru Max am citit poezie băut doze mici
de tequila Sauza Hacienda Hecho en Mexico tres generaciones la fiecare înfrîngere
multă vreme nu am înţeles nefericirea literaturii și nici astăzi nu cred c-o înţeleg
în felul în care voi citiţi generaţiile ca pe distilerii clandestine unde faci
alcool fără foc dar mai ales fără instinctul albastru al alcoolului – băutorul.
Trebuie să-nveţi să lucrezi cu cei mai buni chiar în timp ce te ferești de ei.
Nu zicea Rilke – „Traducerea este cel mai pur procedeu prin care poate fi recunoscut
Talentul poetic”? Ce este neclar aici?
Acum, Max e mort și penele lui doar își mai amintesc de el sub grămăjoara de nisip
unde l-am îngropat pe seară. Andrei crede c-ar putea învia, dar eu i-am spus
că nimeni nu l-a trimis pe cruce
așadar nu trebuie să demonstreze nimic. Să bem pentru înfrîngeri
și pentru felul subtil în care vom fi citiţi și îngropaţi cîndva.
Un os-două.
unde l-am îngropat pe seară. Andrei crede c-ar putea învia, dar eu i-am spus
că nimeni nu l-a trimis pe cruce
așadar nu trebuie să demonstreze nimic. Să bem pentru înfrîngeri
