Elena Katamira și desfacerea de semeni

0 0
Read Time:1 Minute, 49 Second

Laura Cătălina Dragomir

Nu e rău să scrii poezie. Sigur, nici să fii Dumnezeu nu e rău.

Musculatura eroică, cea care nu cunoaște remușcarea, se plictisește glorios în cei care decid gânduri fără a le trăi însă. Elena Katamira (am de lucru imaginându-mi cum și-a anunțat familia de așa pseudonim ”razboinic”) deși știe să ducă pâine și sare, e rezistentă entuziasmului de a merge printre oameni. Nu păstrează pe ascuns nimic din ipocrizia socială și asta o ajută să-și dea seama de viața ei și de poezia pe care o scrie. Odată abandonat obiceiul de a se lipsi de ceilalți, începe să se cunoască (și nu mai sunt nici ochi nici nas nici gură nici piele), să-i fie frică (nu sunt pregătită să mă întâlnesc cu mine și să îmi fac harakiri) sau din tot Dumnezeul să-l găsească pe ăla al ei (nu știu dacă atunci când mă adulmecă în duh sunt în mirosul său).

Într-un anume fel, desfacerea de semeni îi creează obligația de a se ști până la capăt (prin mine ochiul meu își vede adâncimea), îi impune să ia decizii asupra carențelor (nu, nu pot fi prea multă vreme /vama prin care demonii/ mai caută să treacă în paradis) cu aceeași intensitate cu care scoți din coajă adicțiile.

Pare că băutul de apă, singură, e un bine frecvent pe care și-l face Elena Katamira, dificultățile sufletului începând să nu mai aibă voință.

Beneficiul de-a nu mai fi prudentă la mersul lumii, de-a te lua înapoi de la ceilalți, este că îți rămâi. Așa descoperă poeta cât și unde este ea ”actiune sau sentiment” (poate înțelegi/ lumina e o persoană), așa se descoperă când are chef și nu când i se impune.

Iese îmbrăcată de casă, lasă lucruri și stări fără respectul cuvenit, singura legătură de rudenie pe care o cere fiind Dumnezeu.

Poezia Elenei Katamira nu se ameliorează cu flori puse în împrejurimi, nu cunoaște înșelăciunile luxului prin metaforă, nu suferă când o citești în contradictoriu.

Asta pentru că nu toate femeile când își privesc sânii sting lumina. Asta pentru că nu toate poetele văd în autenticitate o rea intenție.

 

 

About Post Author

Laura Cătălina Dragomir (n. 8 iulie 1976, Buzău) este poetă, jurnalistă, blogger și mediator cultural; de 16 ani trăiește în Ulldecona, Spania. A studiat Comunicare și Relații Publice la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza " din Iași. A publicat poezie, proză, articole și eseuri pe diferite platforme online de profil. A realizat rubrici periodice de analiză culturală și socio-politică în revistele Robarna, Gazeta de Spania și Români în Andalucia; a colaborat cu Radio Iași și cu Radio Trinitas. Membră ASARS / Asociación de Escritores y Artistas Rumanos de España, Laura Cătălina Dragomir este o prezență constantă și o figură marcantă în cadrul întâlnirilor asociațiilor de profil din Peninsula Iberică. A publicat volumele de poezie „Una și aceeași față a diferitului", „Caracterul triumfal al înmormântărilor cântate", „Nunanit” (poezie pentru copii, în colaborare cu artista plastică Iulia Șchiopu). În 2022 a publicat volumul I de eseuri din seria „Contagii"(scrisă în colaborare cu Nona Oprixor") și volumul de analiză socio-politică „Capitalizarea semioticii narativ în spațiul politic european". De asemenea, a tradus „Vara Tequila", o antologie poetică a scriitorului Nicolae Coande, în prezent lucrând la alte două volume bilingve ale poeților Artiom Oleacu (Rep. Moldova) și Javier Claure (Bolívia). Printre proiectele care vor vedea în curând lumina tiparului se află „Cultura de proximitate"(volum de interviuri) și „Caietul Dragomirei" (caiet auxiliar de gramatică a limbii române).
Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *